Avem Cetate, ce facem cu ea?

Județ mic, dar cu frumuseți multe, Bistrița-Năsăud are, cu siguranță, o serie de obiective turistice demne de arătat lumii întregi. Cetatea Ciceului este unul dintre ele. Parte din „Ținutul haiducilor”, adică dintr-un Grup de Acțiune Locală ce a prevăzut reabilitarea pe bani europeni a drumului de acces, dar și subiect al unei inițiative de restaurare pe granturi norvegiene-islandeze, Cetatea atrage anual, de cum dă primăvara, turiști din zonă și de pretutindeni. Impresiile, alături de fotografii de călătorie, sunt postate de multe ori pe bloguri și rețele de socializare, fiind recomandată ca destinație pentru doritorii de relaxare în mijlocul naturii și de cultivare în mijlocul ofertei generoase a acesteia. Faptul l-a impulsionat pe primarul Valentin Mureșan să dezvolte zona, cu accent pe infrastructură și pe obiective de interes în peisajul cultural local.
Cetatea Ciceu este o fortăreaţă medievală în punctul de întâlnire al teritoriului localităţilor Ciceu-Corabia, Ciceu-Giurgeşti şi Dumbrăveni. Cetatea a fost ridicată la sfârşitul secolului al XIII-lea într-un punct strategic, pe o colină vulcanică de 683 m altitudine, de unde şi numele de Ciceu (din maghiarulcsucs - vârf)
Singura mărturie iconografică este gravura din anul 1866, aceasta fiind mai degrabă o reprezentare romantică, decât una riguroasă, a ruinelor la acea dată. Unul dintre turnurile înfăţişate prezintă pe latura de nord o fereastră gotică, al cărui contur s-a păstrat până astăzi. Totuşi, ipoteza unei funcţii de locuinţă este pusă sub semnul întrebării, turnul fiind umplut şi neprezentând urme ale unei intervenţii ulterioare anului 1866. Cel de-al doilea turn are în realitate o poziţie diferită faţă de cea din gravură, el fiind suspendat deasupra prăpăstiei, la 4 m distanţă de cel dintâi.
În partea de sud a cetăţii se mai păstrează două mostre de zid, iar la nord-est se disting urme ale şanţului de apărare, cu o deschidere de 3-5 m, precum şi a valului de pământ ridicat în faţa acestuia. Un zid pornea probabil din partea de nord-est a cetăţii, până în partea de nord-vest, unde se înfigea în dealul Măgura. Acesta din urmă este legat de dealul cetăţii printr-o şa îngustă şi contribuia la apărarea edificiului dinspre vest. Grosimea probabilă a curtinelor era între 1,3-4 m. În ansamblu, construcţia punea excelent în valoare un sistem de apărare natural, fiind foarte dificil de cucerit.