Avem Cetate, avem serbare! La Ciceu Mihăiești!

Județ mic, dar cu frumuseți multe, Bistrița-Năsăud are, cu siguranță, o serie de obiective turistice demne de arătat lumii întregi. Cetatea Ciceului este unul dintre ele. Parte din „Ținutul haiducilor”, adică dintr-un Grup de Acțiune Locală ce a prevăzut reabilitarea pe bani europeni a drumului de acces, dar și subiect al unei inițiative de restaurare pe granturi norvegiene-islandeze, Cetatea atrage anual, de cum dă primăvara, turiști din zonă și de pretutindeni. Impresiile, alături de fotografii de călătorie, sunt postate de multe ori pe bloguri și rețele de socializare, fiind recomandată ca destinație pentru doritorii de relaxare și cultivare în mijlocul naturii și al istoriei, generos de ofertante aici. Faptul l-a impulsionat pe primarul Valentin Mureșan să dezvolte zona, cu accent pe infrastructură și pe obiective de interes în peisajul cultural local. Revitalizarea, restaurarea și promovarea valorilor materiale și mai ales spirituale din jurul Cetății Ciceului, monument istoric de primă clasă, venind din epoca medievală, sunt doar câteva din dezideratele aflate pe rolul Primăriei din Ciceu Mihăiești. Implicat activ în tot ceea ce înseamnă viața satului de aici, coordonatorul instituției principale a comunei face mai mult decât muncă administrativă: activitate culturală și intelectuală. Semnarea, alături de profesorul universitar de la Cluj, Ioan Cozma, a monografiei satului Lelești este dovada. Lansarea acesteia în cadrul întâlnirii cu fiii satului va preceda cu o zi, sâmbătă, 15 august, de la ora 17.30, Serbarea Cetății, eveniment tradițional în viața comunității locale.

Locul pulsând a istorie
Cetatea Ciceu este o fortăreaţă medievală în punctul de întâlnire al teritoriului localităţilor Ciceu-Corabia, Ciceu-Giurgeşti şi Dumbrăveni. A fost ridicată la sfârşitul secolului al XIII-lea într-un punct strategic, pe o colină vulcanică de 683 m altitudine, de unde şi numele de Ciceu (din maghiarulcsucs - vârf)
Singura mărturie iconografică este gravura din anul 1866, aceasta fiind mai degrabă o reprezentare romantică, decât una riguroasă, a ruinelor la acea dată. Unul dintre turnurile înfăţişate prezintă pe latura de nord o fereastră gotică, al cărui contur s-a păstrat până astăzi. Totuşi, ipoteza unei funcţii de locuinţă este pusă sub semnul întrebării, căci turnul este umplut şi nu prezintă urme ale unei intervenţii ulterioare anului 1866. Cel de-al doilea turn are în realitate o poziţie diferită faţă de cea din gravură, el fiind suspendat deasupra prăpastiei, la 4 m distanţă de cel dintâi.
În partea de sud a cetăţii se mai păstrează două mostre de zid, iar la nord-est se disting urme ale şanţului de apărare, cu o deschidere de 3-5 m, precum şi a valului de pământ ridicat în faţa acestuia. Un zid pornea probabil din partea de nord-est a cetăţii, până în partea de nord-vest, unde se înfigea în dealul Măgura. Acesta din urmă este legat de dealul cetăţii printr-o şa îngustă şi contribuia la apărarea edificiului dinspre vest. Grosimea probabilă a curtinelor era între 1,3-4 m. În ansamblu, construcţia punea excelent în valoare un sistem de apărare natural, fiind foarte dificil de cucerit.