Bună dimineaţa, Soare !

Prima întâmplare cu miez, publicată acum cinprezece ani, arăta cum un şef de trib din Africa se scula cu ceva înainte de a răsări Sfântul Soare şi când el apărea la orizont, îi spunea:

„ -Mă bucur că ai venit iarăşi. O apuci de acolo, pe urmă te urci aşa pe bolta cerului şi o iei încolo, spre apus, unde e capătul junglei.”

Şi…minune, Soarele apuca pe acel drum. Doamne fereşte să nu se scoale chiar şi o singură dimineaţă şeful tribului şi Soarele să nu ştie pe unde să o apuce! Dar astăzi vă vom zice despre nefericitul Ceauşescu, care –zice povestea- în prima dimineaţă de concediu, fiind la Neptun, cum Leana nu se sculase, ieşi pe terasă şi văzu cum soarele îşi scoate cercul de foc din valuri.

„-Bună dimineaţa, Soare! spuse tovarăşul, entuziasmat de frumoasa privelişte.

-Să trăiţi, tovarăşe Ceauşescu ! ” se auzi un glas răsunător

Uimit peste măsură, tovarăşul privi de la înălţimea terasei peste întinderea mării, în jur şi apoi plecă foarte entuziasmat şi o trezi peEllena:

„-Scoală, fă! Ceva extraordinar. Uite, am ieşit pe terasă şi am salutat Soarele, iar el mi-a răspuns:”Să trăiţi, tovarăşe Ceauşescu!”

-Ar fi normal, doar eşti şef de stat, nu? zise Leana puţin invidioasă.

A doua zi spre zori, tovarăşul aşteaptă iar răsăritul de Soare, spre a mai vedea o dată negrăita minune. Şi iată că zarea se înroşeşte, apele par de flăcări şi încet, astrul zilei îşi ridică biruitor capul din nemărginitele valuri. Cuprins de emoţie, tovarăşul duce mâna la tâmplă şi foarte fericit, din înălţimea terasei rosteşte:

„ -Bună dimineaţa, Soare!

-Soare a fost dimineaţa trecută în post de serviciu! se auzi un glas de sub terasă. Să trăiţi, eu sunt plutonierul Costică Lăpădatu!”