În căutarea filmului pierdut la cinematograful „Dacia”

Conform unor statistici recente, cinematografele româneşti sunt în comă. Din acest cerc vicios nu a scăpat nici cinematograful „Dacia” din Bistriţa. Ce s-a întâmplat de fapt cu sălile de cinematograf, toată lumea ştie. Eforturile Ministerului Culturii din ultimii ani de a redeschide vechile săli nu au dus nicăieri. Cei mai mulţi bistriţeni aleg să facă naveta până la Cluj-Napoca pentru a vedea cele mai noi filme.

Povestea cinematografului „Dacia” a început undeva prin anul 1982. În acea perioadă, cinematograful „Dacia” era singurul cinematograf din ţară cu trei săli de proiecţie şi cu un personal format din 24 de angajaţi, dintre care şapte operatori, care se ocupau de proiecţia filmului. Acum, la 20 de ani de la Revoluţie, cinematograful „Dacia” a rămas o amintire. Pe parcursul săptămânii sunt proiectate filme doar la sala A, sală cu o capacitate de 365 de locuri, pentru un public de maximum 10 spectatori. La sfârşit de săptămână se pot viziona filme şi la sala B, cu peste 200 de locuri. Din păcate, aici numărul spectatorilor este mult mai mic, pentru că filmele europene nu sunt pe gustul celor care ajung la „Dacia”.

Cinematograful „Dacia” pare că nu-şi mai revine din coma în care a intrat după Revoluţie şi nimeni nu face nimic pentru resuscitarea lui. Din 24 de angajaţi au rămas doar patru, doi operatori, o casieră şi o îngrijitoare. Toţi sunt angajaţi încă de la deschiderea cinematografului şi încă mai cred într-un nou început al cinematografiei în Bistriţa. După 20 de ani de muncă, nu au renunţat la respectul faţă de meseria lor.

„Filmul era una din puţinele posibilităţi de petrecere a timpului liber”

Când pătrunzi în incinta cinematografului „Dacia”, te cuprinde o nostalgie amestecată cu un soi de neputinţă. Nimic nu s-a schimbat în ceea ce priveşte decorul. Un lucru te readuce în prezent, faptul că eşti singur în holul de la intrare şi lipseşte puhoiul de lume nerăbdător să stea la cozile imense, care se formau odată în faţa caselor de bilete. Ne întrerupe din visare domnul Ioan Moldovan. Ocupă funcţia de operator coordonator, dar, în acelaşi timp, se ocupă şi de partea administrativă a cinematografului.

Ioan Moldovan a venit la cinematograful „Dacia” prin repartiţie. Înainte, a lucrat în atelierul de întreţinere tehnică al fostei Întreprinderi Cinematografice din Bistriţa, care avea sediul pe strada Lupeni. După un curs de pregătire de trei luni la Bucureşti, a fost încadrat ca şi operator calificat. La început au fost şapte operatori şi se lucra în două schimburi. Primul film rula de la ora 10, nelipsitul matineu pentru cunoscători.

Domnul Moldovan este misteriosul personaj din spatele gemuleţului, de unde este proiectat filmul, este personajul care nu scapă uneori de replicile tendenţioase ale spectatorilor, când se mai întâmplă mici incidente şi se întrerupe filmul. „În orice meserie există şi astfel de momente. Înainte aveam copii de film foarte slăbuţe şi erau folosite până când se rupeau. Atunci, aprindeam lumina, furam un metru de film şi dădeam drumul în continuare. Acum nu se mai întâmplă aşa ceva, dar din păcate nu mai vine lumea la film”.

Ioan Moldovan (foto) ştie că principala scuză pe care o invocă spectatorii este lipsa condiţiilor de vizionare din sălile de cinema. În acelaşi timp, nu înţelege cum pirateria a reuşit să înstrăineze

într-un asemenea mod oamenii de sălile de cinema. Ca un pasionat de tehnica filmului, domnul Moldovan ne atrage atenţia că orice filmare video sau pe suport DVD nu se poate compara cu proiecţia de pe peliculă. „A proiecta cu un videoproiector de pe o casetă înseamnă a fura 35% din imagine.

Dacă aţi fost în sală, aţi observat că ecranele sunt curbate. Vedeţi la plasme, ce proiecţie proastă este din cauza ecranelor plate. Probabil, se va înţelege odată pentru totdeauna că cinematograful are rolul lui”.

Televiziunea fură pâinea cinematografelor

Operatorul coordonator al cinematografiei „Dacia” consideră că la prăbuşirea cinematografiei contribuie din plin şi posturile de televiziune, nu doar pirateria. Televiziunile exploatează foamea de nestins pentru telenovele a românilor sau foamea pentru filme de categoria B. Şi, astfel, realitatea umilitoare a cinematografului „Dacia” rămâne. „Aici trebuie să se facă nişte investiţii majore. Noi am căutat să menţinem starea cinematografului, dar, în afară de băi, acoperiş şi încălzire centrală, nu s-a făcut nimic. Lumea se plânge că nu sunt condiţii. E un adevăr, dar eu m-am convins şi vă spun cu certitudine că e mică latura care se uită la şase lei, preţul întreg al biletului. Pirateria e principala cauză a absenţei spectatorilor”, ne spune Ioan Moldovan..

Ne întrerupem povestea, pentru că tocmai trebuie să pregătească proiecţia unui film. Pătrundem şi noi, alături de domnul Moldovan, în locul acela secret. Vedem şi noi pentru prima dată maşinăriile imense, care asigură proiecţia filmului. „Un coleg pensionar ne spunea că, dacă ar avea atâta peliculă cât i-a trecut prin mână, după 43 de ani de muncă, ar înconjura globul de două ori. Eu nu mă duc până acolo, dar, ţinând cont că un film are aproximativ doi km de peliculă, vă daţi seama...”

În acest moment, există doar trei operatori calificaţi în domeniul acesta, domnul Moldovan, domnul Dura şi doamna de la casierie, care, odată cu reducerile de personal, vinde bilete acum. „În primul rând, avem responsabilitatea peliculei, care e foarte scumpă şi acum sunt puţine pelicule în circuit. Tehnica aparatului nu e chiar simplă, să încarci aparatul, să-i dai drumul la proiecţie... Pelicula este însoţită de un caiet tehnic, unde se notează numărul de rulări şi starea tehnică cu care pleacă pelicula de la noi. Dacă se schimbă starea tehnică, e bai atunci. Pentru un meseriaş, care îşi dă seama de procesul tehnic, nu-i aşa de greu, nu-i avion. Un pericol mare este să se deterioreze pelicula şi atunci eşti bun de plată. La noi, în cinematograful „Dacia”, nu s-au întâmplat astfel de necazuri”.

Între timp îşi face apariţia şi Emil Dura, cel de-al doilea operator. Este familiarizat cu această meserie din 1975, de când lucra la Întreprinderea Cinematografică Bistriţa. Peste un an se va pensiona şi va rămâne doar cu amintiri. Amintiri plăcute, mai ales din timpul galelor care se organizau odată la cinematograful „Dacia”. Îşi aminteşte de prezenţa regizorului Sergiu Nicolaescu la premiera filmului „Ciuleandra”. Nu i-a uitat nici pe actorii prezenţi cu ocazia lansării unor filme care au rulat cu casa închisă. A văzut la viaţa lui mii de filme, dar rămâne un îndrăgostit de filmele istorice.

„Eu sper că se vor redresa lucrurile”

Cu 27 de televiziuni centrale, la care se adaugă circa 100 de televiziuni locale sau regionale, România deţine recordul european în materie. Apărute ca o replică furioasă la cele două ore de program ceauşist pe zi, majoritatea noilor mijloace media au prosperat, din păcate haotic, în funcţie de interese comerciale, care impun în locul criteriilor valorice banul şi au audienţă menită să aducă publicitate din greu.

Ioan Moldovan mai speră, mai crede că lucrurile se vor redresa. „Lumea se va plictisi de atâtea posturi de televiziune, de telenovele. Alta e imaginea într-o sală de cinema. Nu avem sonorizare stereo, dar până la urmă sonorizarea este mult mai bună chiar în comparaţie cu o instalaţie de home cinema, deoarece sala dintr-un cinematograf este izolată fonic, spre deosebire de o simplă încăpere. Probabil, dacă rămâneam în subordinea celor de la Cluj, aveam şi instalaţie stereo, care acum patru ani costa 600 de milioane de lei vechi”.

Încrezătoare într-o revigorare a cinematografului din Bistriţa este şi Nastasia Petraş, ce ocupă funcţia de controlor, îngrijitor plasator. Lucrează la cinematograful „Dacia” încă din 1984 şi îi place ceea ce face. A văzut mii de filme. ”Vedeam şi de 2-3 ori pe zi un film care îmi plăcea. Dacă nu am avut posibilitatea să călătoresc, filmele mi-au oferit prilejul să cunosc lumea. În general, filmele sunt educative”.

Salvaţi cinematograful,,Dacia”

Nimeni nu-şi asumă nicio vină pentru starea în care se află cinematograful „Dacia”. La un moment dat, Consiliul Local şi-a dat acordul ca cinematograful „Dacia” să intre în patrimoniul Primăriei Bistriţa, dar totul a rămas în stand-by.

,,Am fi de acord să trecem la Primărie, pentru că în momentul de faţă e o incertitudine. Nu se ştie dacă vom putea rezista să rămânem ca cinematograf al Centrului România Film sau vom intra într-un lanţ de privatizări. Atunci, va fi foarte dificil, pentru că, în condiţiile în care cinematograful nu va deveni rentabil pentru cei care îl vor privatiza, riscăm ca sălile de cinema să primească o altă destinaţie. În acest moment, salariile sunt asigurate din încasări”, ne spune Ioan Moldovan, operatorul coordonator al cinematografului „Dacia.”

De fapt, grija Centrului România Film pentru cinematograful „Dacia” este identică cu cea a inşilor care reprezintă cultura oficială a judeţului nostru.

Chiar dacă nu a îmbogăţit pe nimeni, câştigul de imagine (Bistriţa fiind una din puţinele reşedinţe de judeţ în care mai există un cinematograf) face bine tenului culturii şi dă puţină culoare obrajilor administraţiei locale.