Ce este Binele

Urcuşul niciodată terminat în cunoaşterea lui Dumnezeu este totodată un urcuş niciodată terminat în desăvârşire sau în bine, pentru că fiinţa lui Dumnezeu cea nemărginită echivalează cu Binele nemărginit şi în fiinţa noastră este sădită setea spre această nemărginire în bine pe care nu o putem cuprinde niciodată, ar însemna să punem nişte margini binelui pe care l-am putea ajunge.
Dacă binele desăvârşit este Dumnezeu Cel infinit, omul, care tinde spre bine la nesfârşit, dovedeşte prin aceasta că participă la Dumnezeu, că asupra lui se exercită forţa binelui, că este într-o legătură mereu sporită cu Dumnezeu. Iar cum forţa binelui nu se poate exercita fizic, ci spiritual, prin aceea că o persoană îşi face simţită bunătatea asupra altuia, faptul că omul tinde spre bine arată că Dumnezeu Cel personal îşi face simţită într-un fel tainic bunătatea în firea omenească. Binele ne deschide orizontul infinităţii, ne atrage spre el, Dumnezeu fiind binele infinit din veci, iar noi tinzând la nesfârşit spre această infinitate.
În binele ce-l fac este totdeauna şi ajutorul lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu este Binele, ceea ce este în afara Lui este răul, sau numai răul. Chiar în faptul că niciodată dorinţa noastră nu ajunge la o săturare de bine, se arată că trebuie să existe undeva un bine realizat din veci în nemărginirea lui şi că el trebuie să exercite o atracţie asupra fiinţei noastre deci că aceasta trebuie să fie creată de el şi pentru el. Numai tendinţa spre bine dă existenţei noastre un sens. Categoria binelui domină în mod absolut fiinţa creată conştientă, ceea ce dovedeşte că binele este legat prin fire de existenţă.Numai răutatea pune o margine binelui. La noi binele fiind urmat de rău îşi are răul ca graniţă şi invers. Iar această trecere de la unul la altul este legată şi de libertatea noastră de alegere.
Cu cât mă umplu mai mult de bine cu atât se întăreşte în mine dorinţa după şi mai mult bine, pentru că mi se pare că binele la care am ajuns nu este nimic. Nu în forţele desfăşurate conform unor legi se arată puterea, ci în măsura arătării personale şi libere a bunătăţii. Pentru că binele este cel mai greu de făcut.