Clasa pregătitoare, punte de trecere de la grădiniţă la şcoală sau traumă psihologică?

Am fost plăcut surprinsă să constat că metodologia privind înscrierea copiilor în învăţământul primar pentru anul şcolar 2013-2014 este suficient de clară, astfel încât să nu sufere interpretări, şi totuşi…
Cine a mers să-şi înscrie copilul la vreo şcoală din oraş şi înainte sau după înscriere să nu fi auzit cuvintele:
“Nu avem destule săli de clasă. Dacă vă în internat bine,dacă nu, mergeţi la altă şcoală” sau ,,Astea sunt condiţiile, nu sunt bani la buget, dacă vă convine bine, dacă nu, mergeţi la altă şcoală – vedeţi că tot aşa e!”

Şi câţi părinţi au avut şansa să ia decizii în cunoştinţă de cauză privitoare la opţiunea pentru o unitate de învăţământ sau alta?
Câte unităţi de învăţământ au pus la dispoziţie şi informaţii referitoare la locul de desfăşurare a activităţii corespunzătoare clasei pregătitoare (în spaţiul şcolii sau al unei grădiniţe), la posibilitatea organizării programului ,,Şcoală după şcoală”, la organizarea şi dotarea spaţiului şcolar, etc? Câte şcoli au prezentat în ,,Ziua porţilor deschise” exact sălile în care urma să se desfăşoare clasa pregătitoare şi câte au afişat poze cu acestea pe site-ul propriu sau al Inspectoratului Şcolar?

În câte şcoli din oraşul Bistriţa nu există clădiri în care funcţionează săli de clasă, fără să respecte cerinţele actuale privind normele de igienă, normele de proiectare, realizare şi exploatare a construcţiilor pentru şcoli şi licee şi normele generale de apărare împotriva incendiilor. Lipseşte chiar şi cel mai elementar lucru – grupuri sanitare separate pe sexe.
În câte şcoli sălile de clasă nu sunt gestionate ca şi cum ar fi proprietatea privată a părinţilor care ,,au investit în dotările lipsă” sau a cadrelor didactice mai vechi, de parcă nu toţi copiii din şcoală au dreptul să le folosească în mod egal şi optim?

În câte şcoli s-a respectat planul de şcolarizare şi s-a determinat numărul claselor pregătitoare în funcţie de numărul copiilor din circumscripţie. Iar în cazul în care nu au avut suficiente săli în cadrul şcolii de ce nu s-a cerut ajutorul Inspectoratului Şcolar pentru redistribuirea copiilor la alte şcoli?

În câte şcoli, în care numărul cererilor de înscriere de la părinţi cu domiciliul în afara circumscripţiei şcolare a fost mai mare decât numărul de locuri libere, au fost aplicate criteriile de departajare, generale şi specifice, stabilite în conformitate cu prevederile metodologiei?

În câte şcoli criteriile specifice de repartizare a copiilor în clase nu au inclus şi existenţa unor liste de preînscrieri, organizate în afara calendarului aprobat prin ordin al ministrului educaţie naţionale pentru înscrierea în clasa pregătitoare sau alte proceduri care nu respectă spiritul şi litera metodologiei?

Bistriţeni, treziţi-vă! Nu mai acceptaţi să vi se arunce praf în ochi! Există legi, norme şi metodologii a căror aplicare nu depinde nici de banii de la buget, nici de bunăvoinţa celor desemnaţi să le aplice! Sunt obligatorii!

Deocamdată, eu aştept ca Inspectoratul Şcolar să ne informeze cum s-a implementat şi aplicat metodologia privind înscrierea copiilor în învăţământul primar pentru anul şcolar 2013-2014, în oraşul nostru şi astfel întrebările de mai sus pot avea răspuns.