CONFUZIA VALORILOR sau despre fracturările din societatea românească

Rareori s-au putut vedea în ultimii douăzeci de ani opunându-se unul altuia atât de diverse segmente ale societăţii, într-o neobişnuită încrâncenare. Cum se face că nu ne mai putem aduna sub aceleaşi seturi de valori, dacă mai putem vorbi de astfel de normative? Societăţile zis democratice presupunprin natura lor divizările, disputele, în speranţa că astfel ar putea afla calea cea bună, dar când sunt depăşite anumite grade ale intensităţii, trebuie să ne alarmăm, fie că e vorba de familie, de instituţie sau de o naţiune. Irepresibilă e impresia că nu mai putem face distincţia dintre bine şi rău, că ne-a lovit un soi de orbire, zăvorâţi în temniţa eului şi viziunilor proprii.
Ne opunem sfâşiindu-ne din pricina maidanezilor şi asemenea lor, din cauza gazelor de şist, a cianurării Ţării Moţilor, regionalizării (până la clasarea temei). Părem un corp social fără cap, un stat fără gândirea lucidă a unei autorităţi diligente, când –spre ilustrare tragicomică- deputatul Ponta este împotriva premierului Ponta, pentru a ne ascunde cine suntem, când părerile nevestelor oamenilor politici substituie însuşi interesul naţional. Ne asemănăm cu o crâşmă mare în care responsabilizarea moral-politică e superfluă.
Un indiciu al debusolarii sociale se poate constata în devalorizarea omului şi supravalorizarea dobitoacelor. Registrul pare minor, dar se constată dezorientarea şi în sectorul vital al economiei. La scara entităţii numite UE, zbuciumările pro/contra gazelor de şist menţin costuri energetice mari, în timp ce Statele Unitese relansează economia tocmai pe scăderea preţului la energie prin folosirea şisturilor, care atrăseseră deja atenţia şi lui Nicolae Ceauşescu (doar că lipseau tehnologiile la care s-a ajuns astăzi).
Desigur că neliniştea „Gazpromului” legată de o posibilă independenţă a României, Poloniei şi altor state din estul postsovietic nu este străină de „ignoranţa” celor ce clamează vehement că „nu vrem gaze de şist”.
Şi cum n-am fi divizaţi când o parte impresionantă din clasa politică, probabil guverne in corpore şi părţi din mass-media au fost cumpărate cu valize şi sacoşe de bani spre a accepta otrăvirea Roşiei Montana? Destule cazuri au fost recunoscute deschis în spaţiul public...Doar astfel se poate scoate sufletul de aur şi metale rare al Ţării Apusenilor şi a-l înlocui cu lacuri cianotice. Interesul naţional şi ecologismul au rămas astfel în grija străzii într-atât de mult încât ştii de departe că cei care se dau de ceasul morţii pentru aşa-zisul „minerit” sunt fie corupţi, fie ignoranţi sadea.
Debusolarea socială este ilustrată şi de egoismul clasei politice care urmăreşte să vadă doar de unde ar putea veni cele mai multe voturi - de la marii iubitori de javre sau de la victimele patrupedelor. „Rudele” lui Brigitte Bardot, recte beneficiarii feluritelor ONG-uri bucureştene nu pot vedea dincolo de beneficiile pecuniare, punând viaţa cetăţeanului copil sau adult mai prejos de dobitoace. În orbirea multor sinceri iubitori de animale nu se intuieşte că rezolvarea problemei canine se cere inexorabil „hic et nunc”. Câinele luat azi „de suflet” va avea la anul vreo şase căţeluşi care imediat pun problema: îi ţinem pe toţi sau nu? Peste un an sau doi am putea avea de la dumnealor propria haită în curte. Vom putea s-o ţinem sau îi dăm drumul în stradă şi luăm cazul maidanezilor de la început şi agravat?
Pentru ce ne-am mira de cele ce se petrec sub ochii noştri când am renunţat la cultul milenar al valorilor, când am aruncat peste bord morala, patriotismul, familia, munca onestă, dragostea pentru aproapele nostru, substituite cu libertinismul, hoţia la drumul mare şi corupţia?