Mirela Parker : Apa si energia, interpendente fundamentale

Începând cu 1993, Ziua Mondială a Apei (WWD) reînnoiește la fiecare 22 martie pledoaria pentru gestionarea durabilă a resurselor de apă dulce.
Tema WWD 2014 “Apa și energia: interdependenţe fundamentale” este regăsită detaliat în scopul acestei campanii ce focalizează pe facilitarea unor punţi de cooperare între ministerele și sectoarele interesate, vizând cuplarea cerințelor crescânde de energie cu gestiunea durabilă a resurselor de apă - în cadrul unei economii ecologice.
Legătura apă-energie are multiple aspecte. Producţia de energie poate afecta calitatea apei, dar energia este esenţială în alimentarea cu apă a populaţiei (tratarea apei) şi reducerea poluării prin epurarea apelor uzate. Puterea hidro joacă un rol important şi stabil în furnizarea de cantităţi mari şi sigure de energie „verde”. Desalinizarea, implicând consum notabil de energie, este contemplată actualmente ca o resursă promiţătoare de apă dulce în ţările care îi duc lipsa .
Apă. De la sfârşitul anilor 80 până în prezent totalul captărilor de apă dulce a crescut cu circa 1% pe an, revenind la circa 30% până în 2010; până în 2050 se preconizează o creştere a necesarului de apă cu aproximativ 44% absorbite de industria prelucrătoare, producerea energiei termice (pe carbune şi gaz), agricultură şi consumul casnic.
Rata de captare a apelor subterane a fost în creştere cu 1-2% pe an. Recent s-a arătat că procentul captării de apă subterană este în scădere, circa 20% dintre acviferele din lume fiind masiv supraexploatate.
Apa desalinizată implică utilizarea a cel puţin 75,2 TW/an, reprezentând circa 0,4% din consumul global de energie electrică.
Se estimează că circa 80% din apa utilizată în întrega lume nu este nici colectată în vederea reutilizării, nici tratată – ceea ce poate pune în pericol populaţia şi mediul.
Energie. Producţia mondială de energie are o valoare estimată la 6.000 miliarde USD anual. Sectorul energetic este bine finanţat şi organizat, captând semnificativ mai mult (ca orice mare afacere) atenţia politicienilor în comparaţie cu problematica apei.
Până în 2035 se preconizează o creştere a necesarului total de energie cu circa 30%, la care energia electrică ar contribui cu o creştere de 70% .
Distribuţia după principalele surse de energie în 2035 ar fi următoarea: cărbune și turbă 40,6% ; gaze naturale 22,2%; hidro-putere16%; fisiunea nucleară 12,9%; petrol 4,6%; eoliană 1,6%; biomasă 1,5%; geotermală (0,3%); solară (0,2%).
Biocarburanţilor moderni li se datorează actualmente doar 0,8% din consumul mondial de energie, dar contribuţia acestora este aşteptată să crească rapid. În cazul în care în spatele biocombustibililor se găsesc irigaţii, trebuie considerat de asemenea impactul asupra resurselor de apă.
În anii recenţi, subvenţiile acordate de SUA consumatorilor de combustibili fosili continuau să crească în ritmul de 30% pe an, faţă de numai +24% pe an pentru energia din surse regenerabile.
Apă&energie. Pe plan global 90% din producerea energiei electrice depinde de apă. Până în 2035, potenţialul de creştere a captărilor de apă pentru producţia de energie este de circa 20%, în timp ce necesarul de consum este estimat la + 85%.
Se dezvoltă un risc de conflict pe tema resurselor de apă între producătorii de energie, alţi consumatori de apă şi activiştii de mediu.
Producţia de energie atrage circa 15% din consumul de apă, echivalând cu circa 75% din consumul industrial de apă.
Energia termică stă în spatele a circa 80% din producţia mondială de energie electrică şi atrage jumătate din totalul captărilor de apă din statele dezvoltate.
Hidroenergia, în spatele a circa 15% din producţia globală de energie electrică, implică prin definiţie cursuri abundente de apă pe mari diferenţe de nivel.
În perspectivă, extragerea neconvenţională de gaz/petrol/gudron de şist prin fracturare hidraulică, se va asocia cu consumuri foarte mari de apă, deşi raportul L apă/KWh energie este mai bun decât în producţia de petrol şi gaz convenţional (vide infra).
Pe plan global, 90% din producția de energie este hidro-intensivă. Aproximativ 75% din totalul captărilor de apă din industrie sunt utilizate pentru producerea de energie. Hidroenergia rămâne sursa regenerabilă cea mai importantă pentru producerea de energie, ponderea în producția totală de energie electrică urmând să se mențină la circa 16% până în 2035.
Creșterea până în 2035 a consumului de energie la nivel mondial cu aproximativ 50% va atrage sporirea nevoilor de apă cu 85%.
În opinia UN Water, guvernele trebuie să promoveze o mai bună coordonare între domeniile apă&energie și să sprijine activitățile C&D privind energetică hidro-eficientă.
În privinţa revoluţiei energetice asociată cu gazele de şist, potrivit Parlamentului UE (textul P7_TA(2012)0443 – adoptat în septembrie 2012): “[…] autoritățile naționale competente ar trebui să monitorizeze posibila utilizare a resurselor de apă pentru extracție (a gazelor de șist, n.n.) în cadrul economiilor naționale, în contextul unor utilizări diferite sau alternative”, nu atât în legătură cu consumul unitar (L apă/KWh produs – indicator avantajos), ci din cauza exploziei previzibile (dată fiind secătuirea rezervelor convenționale) a extracţiei gazelor de șist în lume - ce poate atrage consumuri foarte mari de apă (în volume absolute) ce trebuie analizate în contextele naţionale.
În context global, potrivit datelor disponibile în 2011 resursele de apă dulce plasau România la un nivel de mijloc fiind estimate între 201-500 Km3/an, sau între 5.000-10.000 m3 per capita. În perspectiva 2050, țara noastră nu intră sub incidența riscului de epuizare a resurselor de apă, estimarea privind cantitatea anuală disponibilă fiind ≥1,7 milioane litri/locuitor .
În România captările de apă au scăzut de la 10,3 mld.m3 în 1995, la 6,49 miliarde m3 în anul 2012 – împărțite între industrie - 4,35 mld.m3, agricultură - 1,09 mld.m3 și populație - 1,05 mld.m3. Gradul mediu de folosire al resurselor de apă, adică ponderea volumului utilizat din totalul captat (potrivit capacităţilor de captare aflate în funcţiune), este de 90,26% (între 85,16 – agricultură și 95,45 – populație). În aceste condiţii volumul de apă disponibil pentru toate utilizările apare deocamdată suficient.
La începutul lui 2014 ierarhizarea surselor de producere a energiei electrice în țara noastră era următoarea: cărbune circa 38%, gaze convenţionale - 21%, hidro – 22,5%, nucleară – 17,5%, eoliană – 1%, dintre care numai eoliana şi energia pe gaze convenţionale nu sunt mari consumatoare de apă.

Soc. Mirela Parker, Compartimentul de Educatie si Promovarea Sanatatii