Copila Vărării

Cu mare bucurie am primit din partea unui vlăstar iubit al satului Nepos,pictorul Mirela Trăistaru,invitaţia de a participa în capitala ţării la vernisajul expoziției  sale :„O poveste din Nepos” care  are loc pe 14 noiembrie, începând cu ora 19:00 la ARCUB fiind organizată de Primăria Capitalei prin ARCUB și Expo Arte,curator Antigona Silvia Rogozea.

          Proiectul de cercetare și creație al artistei Mirela Trăistaru are ca punct de plecare istoria umană și simbolistică a Neposului, propunându-și rememorarea evenimentelor ultimului secol de istorie națională prin mici inserturi personale: o artistă originară din Bistrița reușește să încapsuleze atmosfera densă, misterioasă şi liniştită a unor zone reprezentative pentru România. Proiectul ‘’Un veac, o poveste, o moștenire’’ investighează dualitatea definitorie omului contemporan: pe de o parte omul global, omul hi-tech, dependent de o viață trăită în viteză și omul tradiţional, care simte nevoia de reîncărcare spirituală din atmosfera mistică a locului de origini, omul care își caută identitatea în lada de zestre a bunicilor. 

          Istoricul personal al artistei Mirela Trăistaru stă la baza întregului concept al proiectului: străbunicii și bunicii săi și-au trăit viețile sub modelajul celor două războaie mondiale. Străbunicul din Ardeal (zona Valea Someșului Mare, Năsăud) a luptat în Primul Război Mondial, a fost luat prizonier și a lucrat în mine de cărbune în Siberia, întorcându-se după patru ani în România, unde a avut zece copii. Ambii buniici au luptat în Al Doilea Război Mondial: bunicul patern din Stroești, lângă Horezu, a murit pe front,- ultima amintire a tatălui artistei despre figura sa paternă se concentrează asupra imaginii unde el copil, de mână cu fratele mai mic, urmărește cum tatăl său, îmbăcat militar, se îndepărtează pe ulița satului, spre războiul cu sens unic. Bunicul matern din Nepos (Valea Someșului Mare) a stat în lagăr la Odessa, s-a întors în România după 1945. În acest răstimp străbunicile și ambele bunici coseau și țeseau la război - femeile și copiii sunt victime directe și ele în aceste conflicte, nu victime indirecte, războiul femeii fiind personal și familiar, de anduranță în vâltoarea istoriei.

          Războiul de țesut al bunicii din Nepos va fi introdus în expoziție, în loc de veșminte, covoare, sunt țesute scrisori, imagini de familie, scrisoarea bunicului militar din 1943. Vor fi expuse lucrări de pictură pe pânză cu istoria familiei - străbunicii, bunicii, părinții, copiii și copiii lor, cinci generații -, folosing pictural modele tradiționale (simbolistica Pomul Vieții, Pasărea, Crucea, Floarea Vieții, Fereastra, Poarta), modele ce erau integrate instinctual în sensul și mistica vieții.

          Parohia Ortodoxă Nepos va participa la această seară de cultură făcând un recurs la memorie prin  vizionarea unui film documentar realizat de preotul ei paroh, Vasile Rus despre spiritualitatea şi tradiţiile vechii Vărării,asta pentru că memoria învie oameni peste care istoria a aşternut uitări, readuce la lumină locuri asupra cărora a vegheat doar Dumnezeu şi mai puţin istoria, care a ales doar ce crede de cuviinţă să transmită mai departe viitorului. Dar memoria rămâne spaţiul în care neuitarea omului se întâlnește cu neuitarea lui Dumnezeu, într-un necurmat timp al învierii. Nu întâmplător se spunea că memoria este paradisul din care nu putem fi izgoniţi şi în care ne regăsim rădăcinile, drumul şi dorinţa de a merge mai departe în istorie şi puterea de a nu uita niciodată cine suntem. De aceea reconstituirea istoriei unor oameni şi locuri din trecut şi orice recurs la memorie este în primul rând un gest de recunoştinţă, dar şi o faptă bună făcută de dragul unor oameni şi timpuri care sunt de acum în grija lui Dumnezeu:

Nu ştim nici anul,nici pricina
Când patru gospodari din sat
Au părăsit ca roi stupina
S-au dus cu totul la vărat

Rămas-a Ragla-n urma lor
Cu griji,nevoi şi ce-a mai fost
Şi cum aici n-avut-au spor
Au bejenit pentru vreun rost

De la Ragla de sub creste
Trecut-au ei peste oraş
Începe-acum a lor poveste
Trecând aşa peste imaş

Pe valea care lasă dealul
Ce duce-n vârfuri de Muncei
S-au aşezat să-şi ducă valul
Cum şi l-au dus de obicei

Dar după ce colonizarea
Ardealului cu saşi, pe ei
I-ajunge,iată,disperarea
Sunt alungaţi pe poderei

În loc mai bun cu iarbă mare
Unde-au clădit,sus pe tăpşan,
Lăcaşuri noi,din lodbe,care
Erau la Perii lui Tofan

Şi iar au tăbărât duşmanii
De le-au distrus tot ce-au durat
Rămaşi săraci ca şi golanii
Ei dealul văii l-au urcat

Trecut-au dealul şi pe vale
Au coborât până la mal
Trecut-au Someşul cel mare
S-au aşezat pe dreptul deal

Şi dacă sus pe deal suit-au
Pe Valea Jedii-au poposit
Şi iarăşi case noi clădit-au
Locaş de rugă-au construit

Când a venit Împărăteasa
Găsit-a satul sus pe deal
Ea hotărât-a:de-acum casa
Să fie-adusă în aval

Şi-au coborât sătenii-n vale
Şi-au lăzuit cât au putut
Când Someşul le-a stat în cale
Pod peste Someş au făcut.