Cornel Cotuțiu: Frecții la piciorul de lemn

  Îmi spuneam, până mai adineaori, că decembrie e luna cu cele mai multe evenimente: Ziua națională, zile de calendar religios, aniversări laice, comemorări. Și iată-l primind și alte evenimente; cum sunt cele declanșate la sfârșit de neguros  noiembrie și deversate penibil în ultima lună a anului; adică, crampele provocate de pățaniile electorale și care îngroașă starea de tensiune în care suntem.

     Suntem un popor sau o populație? Oricare ar fi ipostaza, ea nu e străină de calificativul „dezbinare”.

     La București (dar nu numai) precumpănește golănia și lipsa de educație?

     Se săvârșesc nu legi, ci momeli, care păcălesc frustrații, vulnerabilii?

     De ce (nu puține) opinii publice sunt lăsate neobservate la nivelul decidenților din guvern?

     Sunt (stresant) evidente neputințele guvernaționale la sforăriile de culise.

     Trăim o cangrenă politico-administrativă, cu amprente vizibile asupra ritmului lent al economiei și cel amețitor al scumpirilor.

     Ne dorim proeuropeni? De aceea președintele țării face interminabile și nejustificate excursii peste hotare? De aceea, față de ingerințele Moskovei, doar declarăm că știm de ele?

     Așteptând liniște și pace, dospesc însă scursuri neolegionare, care duhnesc către un tineret naiv, cunoscător infim al istoriei românilor.

     După câte vești curg în ultimii ani dinspre București, după calitatea vieții civile, a început să nu ne mai surprindă faptele guvernanților noștri, care seamănă, metaforic, cu  titlul textului meu de acum, din decembrie 2024.

                                                                             Cornel Cotuțiu