c. Filatelia românească

- Pe la 1859, în principatul România, filatelia începe să fie privită tot mai mult ca o ramură de sine stătătoare a colecţionisticii.

- În 1881 este editată la Bucureşti prima publicaţie a filateliştilor autohtoni, din care apar trei numere (ianuarie, februarie şi martie). Apoi apariţia publicaţiei se sistează!

- În 1891 se înfiinţează Societatea Filatelică Română şi reapare publicaţia TIMBROFILUL.

- În 1894 are loc prima expoziţie naţională din România, unde expun: D.C. Butculescu, preşedintele societăţii filatelice; I. Brăneanu, Scarlat Vasilescu, N. Raicu etc. La târgul organizat cu ocazia expoziţiei, s-a vândut un panou de mărci poştale ale Moldovei şi principatelor Unite din emisiunile anului 1854 (timbre fiscale româneşti), până în anul 1894 inclusiv, pentru enorma sumă de 600 de lei aur. Nu posedăm date referitoare la eventuala prezenţă în această expoziţie a colecţiei regale!

x x x

După 1947, în România filatelia va fi ca şi inexistentă, până în anul 1950, când, în luna octombrie, va fi editat primul număr al revistei FILATELIA.

- În scurt timp, urmând îndeaproape exemplul Moskovei, filatelia în România devine „mişcare educativă de mase”, ajungând să cuprindă peste 15% din populaţia adultă până pe la 1960. Ca toate activităţile vremii, şi filatelia era supusă dirijismului pecerist (pamerist) şi controlată de către poliţia acestui partid!

- Tirajele inflaţioniste, adesea depăşind 1 milioane de bucăţi/emisiune, au dus la prăbuşirea cotaţiilor internaţionale ale timbrelor româneşti într-o aşa măsură încât nici în ziua de astăzi acestea nu au nicio căutare şi se tranzacţionează cu cel mult 5%-1% din cota lor de catalog (Desigur, este vorba aici numai despre emisiunile de mărci poştale începând cu 1948 şi până în prezent!).

- După 1996, producţia de mărci poştale româneşti a fost dăruită cu generozitate boierimii trandafirii (tritrandafirii). Tot de atunci, pe aceste produse, nu mai apare cuvântul POŞTĂ. Pe cale de consecinţă, ele sunt considerate „viniete foarte costisitoare (valorile faciale imprimate pe aceste viniete nu au nimic de-a face cu tarifele poştale în vigoare), nepoştale şi, ca atare, NEFILATELICE”! Şi, totuşi, cu o evidentă nesimţire, firma căpuşă numită „romfilatelia” (cu „r” mic) şi-au luat cu de la sine putere această denumire chiar dacă produsele ei nu mai au nimic filatelic. Evitaţi-le!

- În prezent, colecţionarea timbrelor a devenit apanajul elitei culturale autohtone. O castă închisă.

- va urma -

Mihai Lucian Valea,

coordonatorul Clubului filatelic al cercului Militar Bistriţa