Ediţie Gavril Moldovan la Biblioteca Judeţeană

Cu ocazia împlinirii a 75 de ani, Biblioteca Judeţeană „George Coşbuc”, manageriată de scriitorul Ioan Pintea, a editat volumul „Gavril Moldovan ’75”, coordonat de Laura Goia.
Apărută în seria Perpetuum Scribere, cartea debutează cu un profil literar a poetului şi publicistului bistriţean ce face parte din generaţia echinoxistă. „Este un om pentru care viaţa a trecut. S-a născut într-un loc unde câmpia se îmbină cu podişul şi unde apele curg una-ntr-alta umflându-se-n albii. Îi place să se retragă seara târziu sub abat-jourul unei lămpi şi să cugete la ţinuturile bântuite de năluci, la acareturile lunii şi ale nevolniciei. De acolo vă scrie rânduri înceţoşate, de unde formele dospesc spre asfinţit şi se scaldă-n roua dimineţii”, este autoportretul pe care şi-l face Gavril Moldovan, cel care debutează revuistic în anul 1966 la „Tribuna” şi în volum cu „Recolta de vise” în anul 1989, la „Dacia”.
Bistriţenii îl ştiu ca semnatar al rubricii culturale a ziarului „Ecoul” şi apoi a „Răsunetului”, unde lucrează din 1971. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Uniunii Ziariştilor Profesionişti şi al Societăţii Culturale „Limba noastră cea română” din Chişinău. De-a lungul vremii a primit mai multe premii, inclusiv premiul Uniunii Scriitorilor.
Cartea cuprinde şi poeziile „Mâna stângă”, „Inima” şi „În odaie e joi”, dintre cele mai cunoscute ale poetului bistriţean: „În odaie e joi, afară e luni sau duminică/ oamenii merg la biserică şi foşnesc în lutul/ casei scrisori din alte lumi/ accept şi trec mereu pe drumul cunoaşterii/ şi necunoaşterii”.
Într-un interviu acordat lui Nicolae Băciuţ, prezent în volumul de faţă, Gavril Moldovan spune: „Dacă poţi să nu scrii, este mai bine să nu scrii. Dar dacă te-ai apucat de scris, atunci să ştii că te aşteaptă o viaţă chinuitoare”.
Scrisul îl însoţeşte mereu pe Gavril Moldovan, nefiind zi în care să consemneze măcar câteva rânduri, după cum vedem din fragmentul din Jurnalul publicat la Tipo Moldova, despre care a apărut o cronică şi în „România literară”. Referinţele critice completează, alături de fotografiile din viaţa culturală, dar şi cea personală, volumul „In honorem Gavril Moldovan”.
Petru Poantă spune că „Temele liricii lui Gavril Moldovan sunt diverse, după cum diverse sunt şi registrele stilistice, de la limbajul metaforizant, câteodată preţios, până la cel aproape tranzitiv sau cu intenţii uşor ludice”; Ion Pop – „Registrul dominant şi cel mai caracteristic rămâne ca atmosferă cel al melancoliei, cu conştiinţa nu foarte dramatică a precarităţii individului într-o lume ea însăşi imperfectă şi vulnerabilă”, iar Constantin Cubleşan spune că „Fără îndoială, Gavril Moldovan este o voce aparte în mişcarea echinoxistă, ajung a-şi construi un profil personal”.
Fiind de acord cu Ovidiu Pecican, care spune că „descoperindu-şi propria spirală evolutivă, dincolo de toate metamorfozele, este mereu el însuşi” şi privind bibliografia din volumul care-i este dedicat, avem în faţă portretul unui scriitor care, la cei 75 de ani, poate fi mândru de realizările sale.
Prin acest proiect, Biblioteca Judeţeană ştie să-şi cinstească poeţii urbei.