Cornel Cotuţiu: Penibile realități ajunse la urgență

     E vorba de stări civico-morale vechi, lăfăite de multă vreme, doar că acum s-a spart buba și e nevoie ca administrația (de la guvern până la primării) să înlăture mirosurile, ca să nu zic „putorile” (ocolesc... acest cuvânt, căci aleșii noștri au doar nas sensibil nu și concretețe legislativă).

     Precum lesne s-a observat, mass-media românească în ultimul timp zbârnâie cu știri pe seama câtorva murdării național-europene: duritatea vieții cotidiene (incendii, furturi devastatoare, plaje cu miros de cadavre, crime, violuri, accidente rutiere, crispări zilnice în familii), ticăloșia oribilă a Moskovei asupra Ucrainei, incompetența și impostura la nivel legislativ, nemernicia rețelei opresoare a azilurilor ș.a.

     Cuvântul „azil” are o...  vioiciune nebănuită, proaspătă (asemenea „pandemiei”). Dicționarul zice: „loc de scăpare, refugiu; așezământ de binefacere pentru adăpostirea bătrânilor nevoiași sau a copiilor orfani.”

     Din câte știm ce se întâmplă, cuvântul „scăpare” e un pic ambiguu, dar mi-a provocat repulsie vocabula „binefacere”, raportată la realitatea „proaspătă” de-acum. În clipa de față, adevărul despre aceste așezăminte e consternant, revoltător.

     Mi-am luat un carnețel, pixul și am deschis televizorul, trecând, revenind,

pe la câteva canale specializate în știri... despre fapte vechi ajunse în prim-planul imediat.):

* 26 de bătrâni, cazați într- o seră, în plină caniculă, dar la controalele anterioare negăsiți;

* Azil plin de urină, fecale și sânge;

* Patronul azilului, descoperit a fi văr cu persoana ce efectuează, de mult timp controlul, dar complice prin tăcere și uitare;

* O pacientă acoperită de muște și amețită de malnutriție;

* Copii ținuți în condiții de lagăr de exterminare și hrăniți cu mâncare stricată;

* În acest vârtej al descoperirilor, au fost (totuși...)arestați câțiva patroni;

* Azile, ca o rețea de torură și exterminare, fapte știute de coțofana de Gabriela Firea;

* Un pacient aruncându-se de la etajul 4 al unui astfel de așezământ;

* Ministrul muncii a trimis o comisie de control pentr a cerceta cele sesizate de aparținători, pacienți, mass-media;

* O constatare, la un moment dat: Azil închis - doar pe hârtie, căci pacienții au fost descoperiți în beciul clădirii;

* Banii proveniți de la stat nu erau folosiți pentru tratarea bolnavilor de aici, ci pentru buzunar propriu;

* Aspecte descoperite la azilul de la Mureș a fost considerat un așezământ „de groază”;

* Internați ținuți fără mâncare;

* Directorul Cutare a fost suspendat din funcție;

* Până acum s-au făcut controale, dar neluate în seamă, nici de o parte, nici de alta;

* S-a constatat că șefii de aziluri au bănet ce nu putea rezulta din salariul propriu, ci de la aparținători ai celor internați (care sperau, naivi, că bolnavul va fi luat în seamă în condiții privilegiate).

* Într-un interviu, cineva opina că astfel de angajați ca supraveghetori nu au avut și nu vor avea remușcări pentru ceea ce au neglijat sau încurajat în defavoarea celui cu dizabilități.

     Iară noi? Ne consolăm că suntem dincoace de zidurile unor astfel de așezăminte? Rămânem cuminți pentru că Banca Națională a fost inspirată să așeze pe bancnota națională, cea mai circulată, chipul lui Caragiale, părintele nenumăraților „cațavenci” cu putere de decizie în spațiul românesc?

                                                          Cornel Cotuțiu