Dascăli şi preoţi de pe Valea Şieului, sub aripa harului în slujba darului

Că preoția este denumită adeseori fântână de har o știm și mai cu seamă citim în scrierile părinților bisericii, iar că dăscălia e modelul sublimei vocații purtătoare de lumină o putem vedea de-a lungul vremii prin prisma unor dascăli dedicați precum "domnul Trandafir" din nuvelele lui Mihail Sadoveanu ori "Bădița Vasile" a lui Ion Creangă, însă împletirea "harului" cu "darul" sau folosind un termen din lumea laică, vocație, a născut oameni culți, profund creștini, ba chiar sfinți precum Sfântul Grigorie Dascălul Mitropolitul Țării Românești, care de altfel prin trăire în duh și promovarea valorilor intelectuale a devenit peste timp modelul oricărui dascăl creștin.
Iată de ce urmând acestui mare cărturar, dar și cuvântului Sfântului Apostol Pavel consemnat în Epistola către Evrei cap. 3;7 în care zice : " Aduceți-vă aminte de mai marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu, priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința" , preoții cercului pastoral Valea Șieului I sâmbătă, 20 iulie, cu prilejul sărbătoririi Sfântului prooroc Ilie Tezviteanul s-au adunat însoțiți de dascălii pensionari și nu numai din raza cercului pastoral, mai precis din Sărata, Sărățel, Domnești, Nețeni , Mărișelu, Măgurele, Șieu, Șoimuș, Ardan și Posmuș, în biserica ce poartă hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil " din Sărata. Cei peste patruzeci de dascăli au fost prezenți la sfânta Liturghie alături de părinții:Aurelian Poptean, Ioan Creța, Viorel Gotea, Florin Gordon , Ovidiu Cimpoieș și părintele paroh Lazăr Cozman proaspăt lăsat la vatră din câmpul dăscăliei folosindu-se în chip cu totul aparte de harul și liniștea dăruite de Dumnezeu, pentru ca mai apoi să se facă oarecum contemporani Sfântului Prooroc Ilie Tezviteanul prin cuvântul de învățătură pus la suflete de către cel mai tânăr dintre părinții prezenți, părintele Ovidiu Cimpoies.
După ce toate ale Mariei au fost duse cum se cuvine la bun sfârșit, cu bucuria împreună slujirii în suflet, prin grija părintelui paroh Cozman Lazăr ne-am așezat la bine rânduita "hodină" cum zice ardeleanul, agapa frățească fiind dăruită de familia Ùță Radu și Lucia, prim-epitropul bisericii . De remarcat buna colaborare a părintelui profesor Lazăr cu celelalte confesiuni existente în Sărata, în special cu pastorul reformat Szabó Lehel Szabolcs, care a asistat la Sfânta Liturghie însoțit de un grup de credincioși maghiari reformați.
A doua parte a întâlnirii a debutat la castelul Teleki din Posmuș, unde profesorul dr. Bojor Florin a inițiat o formă de cunoaștere prin dialog dar și amintire a unor întâmplări din cariera fiecăruia. Povestite în chip narativ, haios sau dramatic, fiecare poveste cuprinde o trăire, un sentiment, o bucurie menite să învețe să educe generațiile ce vor urma. Ascultându-l cu atenție puteai lesne observa că viața lor personală gravitează și azi în jurul unor valori morale, culturale, religioase aparte, în jurul unui rai știut doar de ei numit școală și chiar dacă mulți azi nu mai profesează a rămas un punct principal de reper. Așa se face că după acest moment atât de emoționant , eleva Școlii de Muzică "Tudor Jarda" din Bistrița Violeta Encean ne-a făcut contemporani cu marele poet Mihai Eminescu, versurile poeziilor " Sara pe deal" și "Pe lângă plopii fără soț" așezate în melodicitatea romanțelor au fost o delectare sufletească.
Nu de mult timp preoții cercului pastoral au editat o revistă, numită sugestiv "Cuvântul credinței " , revistă ce are la bază misiunea acestui cerc, cât și aspecte de credință și mărturisire din vremi trecute. Și nu se putea ca aici să lipsească dascălul și aportul său, iar în sensul acesta dăscălița mult mai tânără Iulia Teodora Bălaș, cea care îndeplinește funcția de secretar general de redacție cu o evidentă emoție că doar se afla înaintea foștilor dascăli dar și a celor de după ea a făcut o prezentare mai mult decât festivă , acum fiind de altfel și momentul lansării oficiale. Iar pentru că ne aflăm în minunata vale a Șieului nu putea lipsi nici doina, "că la români întâi se aude doina apoi răsare soarele" iar responsabilă de lucrul acesta a fost nimeni alta decât tânâra și talentata solistă, Teodora Simionca de la Sebiș care a încântat prin vocea-i caldă și plăcută sufletele celor prezenți secondată fiind de mai tânără Maria Pintilei.
De la acest moment de reală bucurie s-a trecut la unul duhovnicesc oarecum. Părintele Aurelian Poptean a ținut o prelegere despre viața și activitatea Sfântului Grigorie Dascălul Mitropolitul Țării Românești, arătând că din pleiada sfinților cel care se socotește a fi patronul spiritual al dascălilor este acest sfânt, cărturar și filantrop , ctitor a unor școli teologice și nu numai, grabnic ajutător al copiilor orfani dornici de învățătură. Pentru o mai bună documentare cât și închinare la acest corifeu al dăscălimii li s-au oferit celor prezenți cărți cuprinzând viața și activitatea precum și acatistul sfântului.
La momentul rânduit în mijlocul tuturor a poposit preacucernicul părinte protopop Alexandru Vidican al Bistriței, care după îndătinatul salut de bun venit adresat de către părintele Aurelian Poptean a vorbit înaintea celor prezenți manifestându-și bucuria de a se fi organizat o astfel de manifestare, a neuitării și mai mult a învățării de la cei mai vârstnici, a urmării exemplului, atitudinii, credinței și lucrării lor în folosul semenilor. În sensul acesta a asemănat menirea dascălului cu cea a preotului folosindu-se de versul poetului George Sion : "Învățător tu ai un nume,
Ce l-a purtat Mântuitorul ". Sfântul Altar a fost asemănat cu catedra dascălului căruia nu i se termină misiunea odată cu terminarea orelor de curs, cum nici preotului odată cu terminarea Sfintei Liturghii. La finalul cuvântului a fost săvârșit un parastas de pomenire pentru toți acei dascăli care poate prea devreme au pornit pe calea fără de dor spre a sluji la catedra Cerului.
A urmat apoi un moment de delectare în curtea și incinta castelului un tur de vizitare, unde cei prezenți au întrat în tainele familiei grofului maghiar Teleki pentru ca mai apoi în umbra bătrânului stejar să fie premiați din partea Protopopiatului și a Cercului Pastoral. În acest amfiteatru a naturii a fost răspândită atâta bucurie, emoție dar și lumină. Și parcă argintul din tâmplele multora dar și liniștea înserării domoale te ducea cu gândul la versul memorabil a poetului Octavian Goga din poezia "Apostolul":
"Că o vecernie domoală
Se stinge zvonul din dumbravă
Pleapa soarele-și închide
Sus, pe-o căpiță de otavă.

Norodul a cuprins podmolul
Lângă frăgarul din uliță
De cârjă sprijinit apare
Bătrânul preot la portiță."
Cum era și firesc a urmat apoi agapa bucuriei, a relaționării, a făgăduințelor în care totul a fost precum odinioară la case boierești cu mâncăruri alese și sunet de vioară. Orele s-au scurs, înserarea și-a făcut simțită prezența și rând pe rând dascălii au plecat...unul câte unul lăsând în urmă gânduri, rânduri, stele-n abis, umbră și vis, un parfum boem al eternelor trecuturi dar scriind prin prezența lor o pagină de istorie , de literatură, de omenie și cumințenie . Castelul a rămas stafie parcă în umbra nopții de vară însetat de dorul revenirii.

Pr. Coordonator
Pr. Aurelian Poptean