De la poezia lui George Coşbuc la poezia din dansul popoarelor

Oricâte traduceri ar fi avut poemul coşbucian, nu ar fi reuşit să străbată pământul, în lung şi-n lat, aşa ca prin intermediul acestui eveniment ce se desfăşoară cu credinţă la Bistriţa de atâţia ani. Timp în care pe buzele multor locuitori ai lumii au fost şi sunt nume, precum: România, Bistriţa, Nunta Zamfirei.
Orice festival de literatură, sub semnul lui George Coşbuc, n-ar fi reuşit să promoveze atât obiceiul de nuntă din zona Bistriţei, tradiţii legate de cultura transilvăneană, pe lângă notorietatea poetului, în domeniul literar şi atât.
Dar trecerea ritmului poeziei, de inspiraţie folclorică, în ritmul dansului divers, ce se trage din străbuni, reprezintă o permanenţă, recunoscută şi asigurată în viitor.
Festivalul Internaţional de Folclor de la Bistriţa, „Nunta Zamfirei”, ajuns la cea de-a XIX-a ediţie, propune, ca de fiecare dată, obiceiuri de nuntă specifice unor culturi dintre cele mai diferite, cum ar fi cele din Israel, Mexic, Egipt, Italia, Ungaria, Polonia, Spania, Rusia, Serbia.
Costume, acorduri, poveste, simboluri – toate într-o feerie de culori pentru seri de vis. Centrul Bistriţei se transformă, în fiecare an, pentru câteva zile, în serile de linişte ale verii, în loc de întâlnire, în drum spre scenă, punct de atracţie a privirilor, în aşteptarea spectacolelor dense, bine dozate, în stare să transmită poezia locului care le-a creat sau să inspire alte şi alte creaţii.
Nu ştim dacă ţările invitate în Festivalul de la Bistriţa au şi ele un poem sau un poet, la care se regăseşte motivul nunţii. Coşbuc, prin „Nunta Zamfirei”, circulă şi pe calea dansului folcloric. Şi acolo unde ajunge numele Festivalului se formează încă un spaţiu de legătură cu pământul din care a pornit.