Despre „Şcoala Românească”, cu drag

Colaborator al cotidianului nostru, Ioan Mititean, a adunat de-a lungul vremii, începând cu anul 1975, o serie de articole ce s-au găsit în coloanele „Răsunetului”. Iată că a venit vremea să le adune într-o carte, în seria „În vârful peniţei”, volum XIX. Apărută la Editura Napoca Star, cartea „Şcoala Românească într-o concepţie nouă este un adevărat omagiu adus dascălilor care au trudit de-a lungul vremii în şcolile năsăudene, şi nu numai, dar şi generaţiilor de elevi ce au învăţat carte aici, fiind astăzi oameni între oameni. Un cronicar al vremurilor, l-am putea numi pe Ioan Mititean, aşa cum o face şi Sorina Ureche în Prefaţă. Aproape nimic din ceea ce este important în şcolile noastre nu i-a scăpat autorului acestei cărţi, vorbind despre cursurile predate de dascăli, dar şi despre activitatea extracurriculară, despre istoricul şcolilor, despre muzee şi rolul acestora în cunoaşterea identităţii noastre. Portretele lui Ioan Mititean sunt aşteptate întotdeauna cu drag, scriitorul fiind cunoscut pentru generozitatea acestuia. Ultimele zile la catedră ale unui dascăl, primele zile după pensionare, primele ore la catedră, dar şi emoţiile trăite de copii. Spune foarte frumos Ioan Mititean: „Pomul împodobeşte grădina, copilul împodobeşte casa”, oferindu-ne cu cartea lui o adevărată lecţie-vizită prin şcolile năsăudene. Nu enumerăm aici numele dascălilor prezenţi în carte, pentru că sunt mulţi, şi cred că nu este dascăl din Năsăud să nu fie pomenit, însă vă facem părtaşi la frumuseţea rezultatelor acestora prin mulţimea de premii primite, dovadă încă o dată a rolului important pe care şcoala din Oraşul Academicienilor l-a avut de-a lungul timpului. Nu lipseşte partea de tradiţii, atât de dragă lui Ioan Mititean, amintind aici doar maialul sau concertele date de elevi şi profesori la marile praznice de peste an. Alături de profersori şi elevi, şi părinţii au un rol important în educaţie, fapt ce-l aflăm din capitolul „Părinţii – mare forţă educativă”, în care ne impresionează materialele precum cel în care bunicul prezintă nepoţilor poveşti. Recenziile la anumite cărţi de specialitate completează cartea, lui Ioan Mititean nescăpându-i niciunul dintre manualele de specialitate prezente în şcoli, precum şi cărţile scrise de dascăli ai zonei. Nu putem să nu amintim de nepoţii familiei Ioan şi Lucreţia Mititean, stabiliţi la Washington, cu rezultate deosebite în învăţătură, scriitorul vizitându-i de mai multe ori peste ocean şi scriind chiar şi o carte, intitutală, chiar aşa, „De peste ocean”. Pentru modul în care a reuşit să fie de-a lungul timpului un dascăl admirat de comunitate, pentru faptul că a aşezat istoria şcolilor năsăudene în cărţi, acest domn Trandafir al Năsăudului, scriitorul ioan Mititean merită respectul nostru.