Dincolo de politică şi gâlcevi zilnice... spectacolul uimitor al ştiinţei

Este lumea unor descoperiri uimitoare, a dezvoltării explozive a cunoaşterii omeneşti, de unde răzbat în răstimpuri, spre publicul larg numele unor realizări la care abia am visat, demne a fi semnalate.
1. Sosesc veşti mari de pe frontul luptei anticancer. De la Centrul de Cercetări Oncologice din Seattle, Statele Unite, aflăm că biruinţa omenirii în crâncena luptă cu cancerul, acest flagel al vieţii noastre chimizate şi întoxicate s-a apropiat foarte. (Prin extragerea din sânge a celulelor T-zise „distrugătoarele de cancer”, modificate şi reintroduse în corpul unor leucemici, s-au obţinut remisii nemaiîntâlnite, la 80-90% dintre bolnavii aflaţi în fază terminală şi care mai aveau altfel 2-4 luni de viaţă.) Trebuie experimentat însă procedeul şi pentru ţesuturi.
La rândul lor, britanicii de la University College London, au găsit o modalitate de marcare a tuturor tipurilor de tumori (pe baza recunoaşterii antigenelor lipite de celulele tumorale), ce ar permite crearea unui vaccin specific fiecărui tip de afecţiune oncologică. Vom reveni curând cu detalii.
2. Sufocaţi, timp de 80 de ani, de mulţimea deşeurilor din mase plastice, suntem anunţaţi că japonezii au creat (prin modificări genetice) o bacterie care consumă asemenea materiale în doar şase săptămâni. În mod normal, pentru a le descompune,ar necesita 500 de ani. Se ştie că inventatorul numitelor mase plastice (belgianul Fritz Klatte) s-a sinucis când a aflat că acestea s-au fabricat ca indestructibile. Dacă arderea lor produce infestarea aerului, apei şi solului cu substanţe toxice, pare a se fi aflat soluţia ideală pentru rezolvarea cumplitei probleme a deşeurilor de acest tip.
3. O altă realizare spectaculoasă se referă la pregătirile ce se fac pentru lansarea în spaţiul cosmic, a unui nou telescop, care va înlocui pe „Hubble”(după numele marelui astrofizician americanl Edwin Hubble), ale cărui imagini au împins hotarele astrofizicii până la 13 miliarde ani-lumină în Univers. Ei bine, noul telescop spaţial, ale cărui costuri se ridică la exorbitanta sumă de 8,5 miliarde dolari, va fi mai puternic de 100 de ori decât „Hubble”...
4. Deşi secolul nostru, al XXI-lea, este abia la început, s-a spus despre descoperirea în 2013 la CERN-Geneva (Centrul European de Cerecetări Nucleare) a „Bossonului Higgs” sau zisa „particulă a lui Dumnezeu”, că este cea mai mare descoperire a secolului. (Premiul Nobel a venit firesc celor doi profesori ce au prezis teoretic bossonul: scoţianul Peter Higgins şi belgianul Fr.Englert.) Dacă la început nemărginitul Univers era doar o gigantică bulă de fotoni (adică lumină), de incredibilă densitate, ei bine, această particulă, apărută miraculos, „mâna lui Dumnezeu” sau „particula lui Dumnezeu” –bossonul Higgs- a transformat formidabila „bulă”de lumina (fotonică) în materia perceptibilă a Universului, adică elementele grele, palpabile, pe care le cercetăm azi. Altfel, Universul ar fi fost doar o mare de lumină, aşa cum poate va deveni la sfârşitul istoriei. (Dacă vrem, e o dovadă, o demonstraţie a infinitei puteri, măreţii şi infinitei înţelepciuni a lui Dumnezeu, cel care a adus Universul de la starea de nefiinţă (fotoni, lumină), la fiinţare, adică materie perceptibilă, ca având masă.
5. Începutul de an 2016 a adus o altă spectaculoasă descoperire, anume existenţa şi măsurarea UNDELOR GRAVITAŢIONALE. Sunt exact 100 de ani de când au fost prezise teoretic de Albert Einstein, dar marele savant le-a abandonat, socotind că nu vor putea fi percepute niciodată ca o cantitate măsurabilă.
Se spune -în glumă- că două echipe de muncitori din Galaţi, care asfaltau, n-au putut găsi corect o stradă mărginaşă, aşa că s-au apucat să asfalteze greşit o alta, dându-şi seama într-un târziu de eroare. Aceasta, în vreme ce astrofizivcienii americani au măsurat undele gravitaţionale rezultate din ciocnirea a două „găuri negre” aflate la 1,3 miliarde ani lumină în adâncul Universului. O rază laser, despicată în două, în coliziune cu lumina generată de ciocnirea şi absorbţia reciprocă a două „găuri negre”(mai frumos le-ar fi putut spune „fântâni ale Universului”), a măsurat cu două interferometre (unul în Louisiana, altul în Washington) undele generate de grozava coliziune cosmică. Diferenţa dintre înregistrarea celor două înterferometre a fost de o zecime de milionime de secundă, având astfel dovada clară că savanţii nu s-au înşelat. Desigur că pământenii au măsurat doar lumina ajunsă la noi a acestor „fântâni ale Universului”, căci ciocnirea lor s-a întâmplat acum mai bine de un miliard de ani.
Ne-am lămurit cu această ocazie –iubite şi răbdătorule cititor/cititoare- asupra unor lucruri spectaculoase. Întâi, că între corpurile cosmice nu este un vid absolut, ci o „ţesătură” complexă, o „textură cosmică” de materie neagră şi nu numai, în care se mişcă sori, constelaţii, galaxii şi roiuri galactice. Gravitaţia rezultă din mişcarea maselor cosmice prin această textură ce se comportă ca un fel de pânză, de fluid. Mişcarea maselor cosmice generează aşadar gravitaţia, după cât de mare este fiecare corp: Lună, Soare, Marte etc. La rândul ei, mişcarea înseamnă şi schimbare, succesiunea stărilor, procesualitate, adică ceea ce numim TIMP. Tocmai la curbura aceasta (relativ complexă) de Spatiu-Timp apare şi gravitaţia.
Dacă un vaporaş vine pe râu, cum s-a exemplificat, el generează nişte valuri relativ concentrice. Întâlnind aceste unde o minge mică, o vedem săltând, dar fără a se mişca prea mult. Astfel, planetele sunt atrase inexorabil spre Soare, dar forţa de respingere (de împotrivire), concomitentă gravitaţiei, face ca procesul să fie unul de durată foarte mare.
Ştim că mişcarea elementelor subatomice generează scintilaţii fotonice(lumină). Circulaţia electronilor prin sârma de cupru sau altceva metalic permite să aprindem becul. Circulaţia maselor de materie generează gravitaţia şi astfel există şi Timpul.
Folosirea undelor gravitaţionale de către om ar putea transforma radical lumea în care trăim, spre SF. Să nu uităm că atunci când Marie şi Joliot-Curie, descoperitorii radioactivităţii (1934), au fost întrebaţi când se va utiliza vreodată radioactivitatea, au răspuns: „Niciodată!” –Peste doar zece ani exploda în Nevada prima bombă atomică.
Trăim într-o lume pe care o putem înţelege tot mai puţin, dar spectaculoasă şi care ne uşurează enorm viaţa. Marea consolare este că, deşi nu pricepem aproape deloc cum funcţionează maşina de spălat, laptopul, mobilul sau chiar corpul uman, le folosim fără „să ne facem capul călindar” cu problemele profunde ale cunoaşterii.