Discreditarea familiei creştine

În ortodoxism familia este de ordin divin. Sociologia şi antropologia nu sunt de acord cu teoria existenţei omului izolat şi se declară în sensul vederilor biblice privind sociabilitatea primului grup uman. „Nu este bine ca omul să fie singur”, Geneza, 2,18. Din Sfânta Scriptură vedem foma monogamică a familiei în însăşi începuturile ei şi astfel se respinge teoriile promiscuităţii, matriarhatului şi poligamiei. De asemenea se respinge şi teoria „materialismului economic” cu privire la formarea familiei, pentru că nu economicul dă naştere acestei celule, ci „natura psiho-fizică” a omului. Creştinismul mai afirmă indisolubilitatea căsătoriei, unitatea şi egalitatea religioasă a membrilor săi, spiritualitatea şi libertatea relaţiilor dintre soţi, iubirea, respectul şi supunerea din dragoste. În ortodoxism căsătoria este o Taină a Bisericii.
Familia creştină este un leagăn de împlinire. Ea suportă, în ultima vreme, puternice presiuni şi atacuri, de aceea noi creştinii trebuie să fim misionari, în primul rând cu propriul nostru exemplu, pentru a apăra şi fructifica valorile fundamentale ale acestei familii. Dacă familia, ca celulă de bază a societăţii, va dispare, ceea ce ar însemna o catastrofă, va dispare însăşi raţiunea de a exista a omului ca fiinţă comunitară, dacă familia va dispare, va rămâne doar individul singular care trece prin lume fără rost. Evoluţia şi atacul brutal asupra familiei creştine în societatea actuală, face ca individul să fie deconectat de trecut, unele forţe doresc distrugerea identităţii omului, a poporului român creştin, printr-un proces continuu de atacare a valorilor sale fundamentale, Biserica ortodoxă strămoşească, familia creştină tradiţională, tradiţiile şi obiceiurile noastre seculare, limba română, se doreşte dezrădăcinarea omului, distrugerea lui mentală pentru a deveni rupt de rădăcinile sale strămoşeşti, de patria lui, de familia lui, de neamul lui, omul acesta trebuie să nu mai aibă valori morale la care să se raporteze, să nu mai aibă un scop, o ţintă, un sens în viaţă, să fie om al nimănui, inconştient faţă de realitatea zilnică şi nepăsător faţă de nedreptăţile din jurul lui, egoist şi ahtiat după bani, într-un cuvânt, un fel de sclav perfect pentru cei care-l conduc şi-l manipulează.
În cap. 21 din Apocalipsă, se spune că „la Judecată fiecare neam va veni cu slava lui.” Dar poate veni şi cu lipsa lui de slavă. La două milenii de când există Biserica noastră creştină ortodoxă, este un atac concertat la adresa antropologiei creştine, care este, ea antropologia, o temă biblică, patristică, o temă a experienţei vii a Bisericii, o temă fundamentală fără de care lumea s-ar rătăci. În Sfânta Scriptură avem sute de versete pe tema antropologiei creştine, începând de la Geneză, care spune că „Dumnezeu bărbat şi femeie i-a făcut”, şi până la ultimul verset, „Amin, vino Doamne!” Atunci când, din punct de vedere antropologic, fiinţa umană este pervertită, lezată sau desfiinţată, cu acea fiinţă poţi face ce vrei.
Secolul nostru este străbătut de legalizarea păcatelor. Irlanda a legalizat homosexualitatea printr-un referendum popular, 65% din poporul irlandez a fost de acord cu acest aspect. S-a ajuns la legalizarea păcatului. Astăzi s-a născut un fenomen nou, uniunile liber consfinţite şi în unele ţări legiferate, între persoane de acelaşi sex. În Brazilia a apărut uniuni triple, în monosex, s-au căsătorit trei femei între ele, cu certificat de căsătorie de la primar. Antropologia creştină este atacată şi altfel, în Germania au apărut certificate de naştere cu trei rubrici, masculin, feminin şi neutru, iar părinţii declară la naşterea copilului ce sex vor ei, nu contează sexul anatomic sau fiziologic, au această libertate, conform legii.
Poporul român s-a născut creştin, spre deosebire de alte popoare care au fost încreştinate prin decret, el trebuie să se apere. Drepturile săracilor nu sunt citate nicăieri, dar drepturile patimilor apar peste tot în lumea modernă. Biserica, pentru a fi redusă la tăcere, trebuie să se facă abil, adică „Biserica sunt preoţii şi ierarhii”, adică noi ceilalţi, marea masă a credincioşilor, nu. Biserica trebuie, în tactica lor, să fie identificată doar cu clerul, pentru a-i reduce dimensiunea şi forţa sa, trebuie despărţiţi credincioşii creştini de preoţii lor, de păstorii lor, numai aşa Biserica poate fi atacată mai uşor. Însă şi noi credincioşii, cei 87% din populaţia acestei ţări, suntem Biserica lui Hristos, de aceea trebuie să ştim că cei care atacă Biserica şi pe noi ne atacă în mod direct. De aceea trebuie să ne unim, să intrăm în jocul democratic să nu mai fim nerelevanţi, să cerem aleşilor noştri să facă legi conforme cu dorinţa imensei majorităţi a populaţiei româneşti, care este ortodoxă, şi astfel să devenim reprezentativi. Trebuie să luptăm, să ne organizăm, noi avem antologic o disponibilitate pentru organizare şi precizie, să nu mai dormim cu atâta nonşalanţă, să ne redescoperim valenţele.
Trebuie să facem un referendum ca să schimbăm art. 48 din Constituţie, care defineşte în prezent căsătoria ca fiind o alianţă „liber consimţită între soţi”, articolul trebuie să arate, „o alianţă liber consimţită între un bărbat şi o femeie.”
„Statisticile internaţionale, în special cele americane, unde sunt mulţi homosexuali şi unde multe cercetări sunt făcute chiar de homo şi publicate, arată că la homosexuali, SIDA este mai frecventă de 246 de ori, cancerul rectal este mai frecvent de 32 de ori, tentativa de sinucidere este mai frecventă de 34 de ori, divorţul este mai frecvent de câteva sute de ori, oamenii care ajung la închisoare sunt mult mai mulţi, de câteva sute de ori, crimele sunt mai frecvente de câteva zeci de ori.”
Familia creştină în ţara noastră, dar şi în Europa, se confruntă cu criza economică, adică sărăcie, şomaj, emigraţie, se confruntă cu criza morală, adică cu libertinajul, avortul, divorţul, abandonarea copiilor, violenţa domestică, delicvenţa juvenilă, traficul de fiinţe umane, se confruntă cu criza spirituală, adică cu sectarismul, fanatismul, prozelitismul religios. Trăim într-un context dominat de o mentalitate individualistă şi secularizantă care nu caută sfinţirea vieţii prin rugăciune, naşterea de copii şi creşterea lor în credinţa creştină. Familia fost instituţia cea mai stabilă a umanităţii, asigurând continuitatea acesteia în istoie. Diluarea valorilor familiale tradiţionale în numele drepturilor omului şi al egalităţii, subminează familia naturală ca temelie a societăţii umane. De aceea familia creştină tradiţională are dreptul de a-şi proteja propria identitate, demnitate şi continuitate. Trebuie să susţinem efortul Bisericii de a apăra familia naturală, tradţională, universală.