Domniei sale, Domnului Preşedinte al României, ing. Traian Băsescu

Onorate Domnule Preşedinte Băsescu,
Iertaţi-mi îndrăzneala de a vă scrie din nou. Destul de recent v-am scris, când aţi mers în secuime să vă reculegeţi de oboseala muncii zilnice (alt loc nu aţi găsit) şi când aţi participat, la Tuşnad, la conferinţa d-lor Orban (Ungaria) şi Tokes, ţinută în ungureşte, fără traducere, iar dv. şedeaţi la colţul mesei cu casca la urechi, total neluat în seamă! Nu e de mirare că i-aţi dat exemplu şi sfătosului Răzvan Ungureanu, care a ţinut conferinţa cu primarii ţării în Odorheiul Secuiesc şi apoi le-a dat „pe tavă” o facultate în limba maghiară la Tg. Mureş (cu acordul dv.), ceea ce nu există nicăieri în lume pentru minorităţi!
Vă scriu şi acum, după ce i-aţi încurajat pe românii din SUA să rămână acolo, că în România nu le puteţi oferi asemenea salarii mari (ceea ce le-aţi mai spus şi altor români din străinătate).
Sunt o bătrână profesoară care, în 1970, s-a refugiat în Germania, după ce fusese îmbolnăvită la Securitatea din Cluj, fiind cadru didactic la Universitatea „Babeş-Bolyai”, ca fiică a preotului Vasile Tătar, ucis de comunişti! Dar: timp de 39 de ani, acolo, am studiat doctoratul, am apărat şi publicat cărţi importante de limba română şi am apărat istoria, ţara şi neamul românesc la peste 40 de congrese ştiinţifice internaţionale, neţinând cont de interesele mele personale sau de bani! NU m-am renegat, dar prin comportarea mea corectă am dat dovadă de româncă cinstită, fiind apreciată de personalităţi importante germane: de ex. dr. dr. Karl A. Lamers, parlamentar german şi preşedinte al Consiliului NATO! (cf. Articolele mele publicate şi în cele 5 volume ale cărţii: Prezentă la datorie, dovezi ale faptelor unei românce, Cluj, 2002).
Să trec acum la NEMULŢUMIREA MEA:
Răspunsul dv. către românii SUA cred că ar fi trebuit să cuprindă acestea: 1. Să vă fi dat ca exemplu de român cu dragoste de ţară, care nici pentru bani, nici pentru o viaţă mai bună nu v-aţi părăsit vasul să fugiţi în vest, deşi aţi fost primit cu braţele deschise! 2. Trebuia să protestaţi contra procedeului neloial din prezent prin care ţările bogate au transformat România în „pepinieră” de creier valoros, cumpărat cu promisiuni de bani! 3. Trebuia să-i încurajaţi să revină în ţară, promiţându-le situaţii în care să-şi poată pune în practică cunoştinţele valoroase. (Pentru aceasta trebuia de ani de zile să fi făcut un fond pentru susţinerea lor, din banii prea mulţi ce li se plătesc parlamentarilor, politicienilor, şefilor de întreprinderi etc. 4. Trebuia să le amintiţi că sutele de mii de soldaţi români morţi pentru binele ţării nu au avut principiul apatrizilor „ubi bene, ibi patria”, ceea ce nu a fost un principiu de viaţă al românilor timp de 2000 de ani. 5. Trebuia să le amintiţi că şi în trecut numeroşi români au studiat în străinătate, dar au revenit în ţară, susţinând dezvoltarea ţării, de ex. Titulescu, Kogălniceanu etc., etc., etc.! 6. Trebuia să apelaţi la simţul lor, al ataşării de ţara care i-a hrănit şi crescut şi unde au studiat cu profesori valoroşi, dând exemplu de simţul naţional al cetăţenilor SUA! În SUA se consideră un popor, o naţiune şi o armată şi o limbă şi un steag! Steagul lor stă până şi în biserici, iar limba lor e obligatorie pentru TOŢI! 7. Ar fi trebuit să vă faceţi autocritica pentru lipsa educaţiei naţionale în şcoli în România, pentru lipsa educării copiilor cu recunoştinţă faţă de Statul Român şi de ataşament faţă de limbă, naţiune şi ţară! 8. Trebuia să le fi găsit un procedeu ca ei să-şi ia angajamentul să revină în ţară măcar o vreme şi să fructifice cunoştinţele lor aici. Sunt multe de spus… E uşor să te speli pe mâini că ţara nu are bani şi să laşi valorile ţării să golească ţara de necesitatea păstrării lor! La întâlnirile cu reprezentanţii ţărilor bogate de ce nu aţi ridicat problema „furtului aprobat de valori intelectuale din România”, ca să găsiţi o modalitate de a susţine şi pe medici, şi pe ingineri şi cercetători români mai întâi să servească ţara lor, nu să fie ademeniţi de banii oferiţi! Eu am trăit în străinătate atâţia ani şi m-am convins că ştirile de la TV române despre salariile enorme ce li se oferă românilor sunt doar PROMISIUNI! Cercetaţi din documente, nu din vorbe, cum am fost de săracă acolo şi, totuşi, am servit poporul român şi limba română timp de atâţia ani!
Sper c scrisoarea mea s-o citiţi şi să meditaţi!