Scrisoare către tinerii din România

Au trecut mulţi ani de când, imediat după Revoluţie, am scris această scrisoare. A găsit un ecou enorm şi la radio şi în alte publicaţii şi mi-au răspuns persoane necunoscute cu mulţumiri. Am republicat-o în vol. I din „Prezentă la datorie, dovezi ale faptelor unei românce”, p. 144, carte pe care o cunoaşteţi puţini în Bistriţa. De aceea trimit la ziarul nostru şi cartea şi articolul.
Toată suflarea românească şi străină vă admiră şi vă respectă pentru că aţi eliberat din robie şi aţi ridicat din josnicia umilinţei un popor întreg. În cele ce urmează mă adresez vouă, cu dragostea şi căldura unei mame, chiar dacă nu sunt mamă. Vă voi enumera câteva date şi fapte dureroase, care sper să vă susţină în a vedea clar şi realist atunci când luaţi noi hotărâri. Iar hotărârile în România vor fi luate cu colaborarea voastră: sfatul bătrânesc trebuie unit cu avântul şi cinstea tinerească. Am urmărit evenimentele politice timp de 20 de ani în străinătate cu uimirea celui care credea în perfecţiunea Vestului, şi cu independenţa de gândire ce ţi-o dă drumul spinos al modestiei şi al lipsei totale de goană după avere. De aceea ştiu mai multe despre ce se întâmplă în lume decât voi. Ceea ce nu mai vreţi aţi arătat prin fapte, clar, dar ceea ce doriţi e important de acum să arătaţi cu demnitate şi cu înţelepciune. Reporterul de la Radio „Europa Liberă” spunea aseară că ceea ce l-a impresionat mai mult în România e că peste tot scrie: „Jos comunismul”. E firesc. Dar… ar trebui spus şi ceea ce e „Sus” Eu aş spune: sus demnitatea, cinstea, omenia şi dragostea de ţară şi popor şi apărarea unităţii lor! Şi aş zice: NU goanei după averi, după poziţii înalte, după căpătuire, după saturaţia de produse obţinute cu distrugerea ecologică, NU turismului deşănţat, NU politicienilor împrumutaţi care doresc adâncirea diferenţelor materiale în societate. NU şomajului, NU noilor fabrici distrugătoare de pădure etc. Şi acum să enumerăm câteva date dureroase: aici, trăind, am aflat cu consternare, în 20 de ani, că românii din străinătate sunt de multe categorii morale şi că mulţi sunt renegaţi, vânduţi, profitori şi români doar cu numele, doar când, la serbările de ocazie sunt puşi să-şi amintească de limba română. Deci, exilul nu vă poate fi exemplu, chiar dacă cuprinde şi oameni de calitate. Am constatat cât se manipulează, schimbă şi se tac unele date obiective ale istoriei României de către duşmanii ei din străinătate, adesea cu nume de români. De ex. a) se neagă sau se tace faptul că românii au fost şi sunt majoritari în Transilvania; b) se tace că în 1944 România a luptat ca aliată a Angliei, USA şi URSS nu numai la eliberarea Transilvaniei de nord, ci şi a Ungariei şi Cehoslovaciei. În Budapesta exista un monument pentru soldaţii români morţi acolo (o mai fi existând?), la fel unul în Tatra, unde muriseră zeci de mii de soldaţi români; c) se tace şi faptul că în timp ce românii mureau astfel pe frontul de vest, domnul Churchill a mers la Stalin încă la sfârşitul lui 1944 şi a cedat România cu influenţă de 90%, pentru a primi pentru Vest influenţa în Grecia! Târgul fusese deci încheiat încă înainte de Yalta! (Cf. Memoriile lui Churchill şi declaraţia d-lui Shlesinger la TV germană acum cca. 5 ani). Pe atunci românii îi aşteptau pe americani şi orice ţăran din vârful muntelui îţi spunea cu nădejde: „Vin americanii!” Ei nu ştiau că SUA acceptase tacit pactul lui Churchill şi că aşteptau degeaba şi că ceea ce a urmat era dinainte hotărât de aliaţii de luptă ai României!; d) n-au trecut decât câteva luni de când în Vest, în Europa şi în SUA, duşmanii României şi ai poporului român fierbeau planul despărţirii Transilvaniei de România sub diverse motive (Cf. Mesele rotunde TV, articolul din Anglia al dl. Robert Cottrel în „The Independent” din 30 oct. 1989 sau scrisoarea unui „român” publicată în ziarul „Românul liber” la Londra, în oct. 1989 (vezi răspunsul subsemnatei în acelaşi ziar din decembrie). V-am dat aceste exemple din cele nenumărate la care am răspuns şi scris şi protestat în decursul anilor. Prin urmare, o fi oare adevărat că „Apusul e întru totul favorabil României?”, cum spunea şeful partidului liberal Câmpeanu aseară la Radio „Glasul patriei” de la Bucureşti? Ba sublinia că el vine din străinătate şi ştie! Nu mai continui cu alte exemple, ci doresc să subliniez faptul că prietenii la nevoie i-aţi cunoscut, Suedia, Olanda, Danemarca etc., ţări care nu s-au gândit doar la unele naţionalităţi, cu la întregul popor român. Mai doresc să subliniez că nu tot ce se întâmplă în ţările democratice e demn de urmat şi că din greşelile lor trebuie să învăţaţi. Mai trebuie să subliniez că dintre românii avuţi de aici nu am văzut pe niciunul să ofere ceva României în afara sportivului Ţiriac, un om de caracter şi de ajutor la nevoie! Pe românii din exil să-i primiţi să vă sfătuiască dacă vă pot da sfaturi bune şi dezinteresate, dar nu să vă conducă! Puneţi toată baza pe poporul român, care a suferit acolo de veacuri, a dus carul nevoii, oamenii săraci care nu s-au lăsat nici cumpăraţi şi nici nu şi-au schimbat numele şi obiceiurile şi limba! Ei merită să folosească pământul ţării, atât de saturat de sânge nevinovat! Pregătiţi-vă să conduceţi ţara de mâine, unită în omenie şi dreptate. Să judecaţi realist şi pe măsura eroilor, care în două războaie mondiale şi în două revoluţii şi într-un plebiscit au hotărât graniţele României şi drepturile cinstite ale tuturor conlocuitorilor. Aşa să vă ajute Dumnezeu! (profesoara Ana Tătaru, care mi-am dedicat peste 40 de ani din viaţă studiului limbii române şi după ce, din motive politice am fugit în vest, aplicând îndemnul lui Coşbuc: „de n-ai pe nimeni, te lupţi pe seama tuturor”.