Elena M. Cîmpan: Tipologii, de ieri și de azi

Coincidență, sau nu, Molière, pe numele său adevărat, Jean- Baptiste Poquelin, s-a născut tot pe 15 ianuarie, ca și Mihai Eminescu, dar în anul 1622. Anul acesta se împlinesc 400 de ani de la nașterea scriitorului francez, dramaturg, care în piesele scrise critică cu/ și prin umor obiceiuri/ moravuri ale societății de atunci, și care nu a trăit decât 51 de ani. Autor al unor opere jucate cu succes de-a lungul timpului pe scene ale teatrelor din lume, dar și citite cu viu interes, împlinind cele două trăsături ale dramaturgiei, de-a fi citită și jucată, Molière a surprins în texte antologice, „Avarul”, „Mizantropul”, „Burghezul gentilom”, „Bolnavul închipuit”, „Don Juan sau petrecerea lui Pierre”, dacă ar fi să enumerăm doar câteva dintre ele, trăsături umane de referință nu doar ale momentului, ci și ale existenței în general, realizând tipologii ale personajelor, extrase din viața de zi cu zi.
Peste ani, Eminescu, în poezii, precum „Epigonii”, „Împărat și proletar”, „Înger și demon”, „Junii corupți”, realizează, la o altă dimensiune, în alt registru creator, alte serii de tipologii în situații specifice, prezentate când cu ironie, când cu umor, când cu tristețe sau revoltă, în antiteză.
Pe scara societății în care ne aflăm, zilnic urcă și coboară, ca la moară, astfel de oameni, suficient de cunoscuți și fără a mai fi cuprinși într-o carte. Și lista trăsăturilor purtate e mult mai lungă. Îi întâlnim și nu ne mai miră nimic. Fostele ideologii au urmași, transformați în entități, în depozite de obiceiuri de când e lumea și pământul. Fără a purta însemnele unei profesii clare, mai sunt în preajma noastră și purtători de cuvinte/viruși din alte părți, precum dealer, leader, speaker...
Recent, un studiu oficial arată că anul 2021 a fost anul împrumutaților; românii au luat cele mai multe împrumuturi bancare. Se conturează, așadar, un profil al împrumutatului, care poate deveni subiect de opere literare. Dacă zgârcitul lui Molière ( după o idee din „Aulularia”, „Ulcica”, a lui Plaut ) a rezistat 350 de ani, dacă epigonii lui Eminescu sunt valabili și după 152 de ani de la scrierea lor ( în 1870 ), să nu ne așteptăm ca împrumutatul să dispară prea curând.
„Astăzi/ am stat de vorbă cu sufletul meu/ toată viața a trăit/ ca și mine/ pe datorie...” ( Marin Rada )