EMILIA LUPU NEGULESCU DIN NEPOS – CAMPIOANĂ ŞI MAESTRĂ A SPORTULUI ROMÂNESC

S-a născut la 16 decembrie 1935, în familia învăţătorilor Ioan şi Lucreţia Lupu din Nepos, îmbrăţişând cariera didactică, căreia i s-a dedicat cu dragoste şi profesionalism. Încă din timpul anilor de studenţie, în cadrul Institutului de Educaţie Fizică din Bucureşti, Emilia Lupu Negulescu se remarcă într-un domeniu sportiv , care îi va aduce succese deosebite în practicarea înotului , cu specific , sărituri la trambulină şi platformă (10 m ).

Se pare că, acest sport îi reamintea de clipele frumoase petrecute la scăldat pe Valea Someşului, de trambulinele improvizate pe trunchiuri de sălcii sau pe dig, unde îşi încerca măiestria ,care mai târziu va fi apreciată la un nivel inalt..

După absolvirea Facultăţii de Educaţie Fizică, ocupă postul de profesor la Şcoala Sportivă din Bucureşti, secţia sărituri în apă, unde obţine cu elevii numeroase titluri naţionale. În anul 1956 este transferată la Şcoala Generală nr.122, după care se stabileşte la Liceul,, Mihai Eminescu’’din Bucureşti, de unde, în 1993 se va pensiona.

În acelaşi timp, Emilia Lupu, căsătorită cu Mircea Negulescu, profesor de aceeaşi specialitate, face sport de performanţă ,devenind campioană naţională la sărituri în apă, fiind a doua femeie din ţară, în 1961, care deţine un asemenea titlu, după M. Dumitrescu.

În perioada 1953-1963 obţine12 titluri naţionale şi internaţionale, printre care , două medalii de broz : una la Campionatele Europene şi alta la Campionatele Mondiale Universitare.S-a bucurat de succese la competiţiile din Ungaria, Bulgaria, Polonia, Anglia şi Germania.

După retragerea sa din marile confruntări sportive, Emilia Negulescu devine o antrenoare renumită, contribuind la iniţierea, pregătirea şi participarea sportivilor români în competiţiile naţionale şi internaţionale. Practicând cu pasiune acest sport aflat la începutul dezvoltării sale, neposanca Emilia Negulescu se bucură de un palmares incontestabil, datorat talentului său deosebit şi muncii sale stăruitoare.

În anul 2001, după ce i-a murit soţul, a plecat din Bucureşti în Canada, la fiica ei Ruxandra, tot profesoară de educaţie fizică, unde a început să joace tenis de masă la un centru de seniori, participând la numeroase competiţii. Este cel de-al doilea sport pe care l-a îndrăgit încă din studenţie şi care astăzi îi întreţine tonusul vieţii. Se dovedeşte nelipsită de la campionatele organizate la nivel districtual, dar şi la cele de nivel naţional . Deţine o medalie de bronz şi trei medalii de aur la simplu şi dublu mixt, iar în 2012 va participa la etapa finală a Canadei care va avea loc în provincia Nowa Scotia.

Emilia Negulescu se simte bine în ţara,, făgăduinţei’’, are prieteni care îi apreciază talentul, o stimează şi-i poartă tot respectul pentru rezultatele obţinute, pentru modul ei de-a fi, dar o încearcă dorul de casă, de oamenii şi locurile sale natale. Vine adesea la Nepos să aprindă o lumânare la mormântul părinţilor, îşi deapănă amintirile cu cei dragi şi îşi încarcă sufletul cu pelicula acestor locuri care i-au încântat copilăria. Pentru judeţul nostru, dar şi pentru ţară, Emilia Lupu Negulescu rămâne un nume de referinţă în lumea sportului românesc.