Expoziție de pictură a bistrițeanului Liviu Alexa, la Muzeul de Artă Cluj-Napoca

Muzeul de Artă Cluj-Napoca, instituție publică de interes județean care funcționează sub autoritatea Consiliului Județean Cluj, organizează, în perioada 11-22 februarie 2026, expoziția de pictură intitulată Noi suntem Apocalipsa, semnată de Liviu Alexa. Expoziția intră în circuitul de vizitare al muzeului începând de miercuri, 11 februarie, ora 10.00, astfel încât publicul are șansa de a se familiariza cu lucrările expuse încă din preziua vernisajului. Deschiderea oficială va avea loc joi, 12 februarie 2026, de la ora 18.00, în prezența prof. univ. dr. Lucian Nastasă-Kovács, managerul Muzeului de Artă Cluj-Napoca, a prof. univ. dr. Ioan Sbârciu, și a muzeografului dr. Dan Breaz, în calitate de curator al expoziției.

Liviu Alexa s-a născut la Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, în 31 mai 1979 și, deși trebuia să ajungă profesor de franceză, s-a făcut jurnalist de investigații, dezvăluindu-ne, odată cu prima sa expoziție personală de pictură, intitulată sugestiv Noi suntem Apocalipsa, o altă față a personalității sale, una mai puțin cunoscută și extrem de surprinzătoare.

Trei dintre limitele picturii contemporane au fost adesea identificate ca fiind limite ale picturii abstracte, ale mimesisului sau ale expresiei personale a artistului. Prin expoziţia Noi suntem Apocalipsa, artistul Liviu Alexa le interoghează mai ales pe ultimele două. De aceea, una dintre întrebările esenţiale pe care şi le pune artistul este legată tocmai de posibilităţile de expresie ale picturii figurative, descoperind că aceasta poate fi nu doar un „text”, ci şi un „subtext” sau chiar un „pretext” pentru intenţia artistică de figurare a lumii vizibile. Nu întâmplător, Liviu Alexa accentuează calităţile contrastante ale imaginarului său, mizând nu doar pe atributele evidente ale intensităţii caracteristice nuanţelor cromatice, ci căutând, în permanență, să provoace acte de investigare a polisemantismului vizual, în măsură să suscite noi interpretări. Doar aparent evident, pictura lui Liviu Alexa este, în fond, un joc abil din punct de vedere vizual, o șaradă, pentru că, în fapt nu ne oferă decât indicii despre ceea ce, la o primă vedere, pare să dezvăluie. Astfel, se creează „subtextele” sau chiar „pretextele” pe care ni le rezervă arta lui Liviu Alexa. Embleme ale post-umanității îi bântuie pânzele la tot pasul, trimițând, parcă, la tot atâtea cauze care instaurează criza valorilor unei lumi care-și pierde reperele. Arhangheli deposedați de miracol, roboți care botează copii, inocența pierdută odată cu despărțirea de paradisul copilăriei sau sirene agonizând în guri de canal sunt doar câteva exemple de idei și imagini care descriu o lume distopică, deviată de la scopurile sale inițiale și, astfel, pierzându-și „centrul” sau fundamentele care i-au modelat inițial funcționarea.

Așa după cum se poate observa din exemplele referitoare la expresia personală a artistului, formulările plastice actuale din lucrările realizate de Liviu Alexa pun în valoare o sensibilitate crescută față de resorturile subiective ale actului artistic, ceea ce conferă unora dintre aceste creații o autentică sensibilitate neo-expresionistă, în vreme ce altora le imprimă un figurativism problematizant, abordând teme contemporane incomode, pe care artistul însuși și-l identifică, atunci când, într-un inspirat crez artistic, își mărturisește, cu sinceritate, principiile care-i călăuzesc discursul vizual:

„Nu am studiat pictura la universitate, dar am studiat oamenii, douăzeci și șapte de ani, prin dosare, prin surse, prin documente, am vǎzut rǎul din oameni în toate formele.

La un moment dat, ce vedeam nu mai încăpea în cuvinte. Nu pentru că n-aș fi găsit cuvintele potrivite, sunt chiar talentat la scris, ci pentru că unele lucruri, când le articulezi prea clar, devin suportabile. Și nu voiam să fie suportabile. De aia zic: pictez ce nu pot scrie. Tabloul nu judecă – pune în fața ta o viziune, a autorului, și te lasă singur cu ea.

Expoziția se numește „Noi suntem Apocalipsa”, pentru a sparge ipocrizia acestui mit cǎlduț şi anume cǎ va veni ceva rǎu, pedepsitor, care ne va izbǎvi de rǎu prin rǎu şi le va potopi pe toate. Așteptăm dezastrul ca și cum ar veni din afară – o cometă, un război, un extraterestru, dar apocalipsa nu mai vine. Nici nu are cum sǎ vină, cǎci ea se întâmplă. Noi o facem, zi de zi, prin tot ce alegem să ignorăm, să tolerăm, să consumăm, să postăm, să distrugem.

Îngerii mei poartă trening și se uită plictisiți în telefon. Madona mea e un emoji mâzgǎlit ba cu un abțibild, ba cu un like. Sacrul nu a dispărut din lumea noastrǎ, dar l-am dezbrǎcat de mister, nu ne mai e teamǎ de el, l-am băgat în buzunar, l-am pus pe silent. De aia, nu cer spectatorilor să fie de acord cu mine, mulți poate se vor isteriza, vor zice cǎ sunt obraznic sau blasfemic.

Tot ce sper de la arta mea e sǎ nu vǎ simțiți în regulǎ când o priviți. Nu pictez ca să decorez pereți, ci ca să îți tulbur liniștea cǎlduțǎ în care te îmbǎiezi mental zi de zi.”

Expoziția Noi suntem Apocalipsa rămâne deschisă publicului spre vizitare până în data de 22 februarie 2026, de miercuri până duminică inclusiv, în intervalul orar 10:00-17:00.