Fariseismul apărătorilor maidanezilor

Se spune că s-ar legaliza eutanasierea maidanezilor din numeroasele oraşe ale României. De 20 de ani suferă populaţia oamenilor de înmulţirea populaţiei câinilor, dar câinii sunt cei favorizaţi. Fervenţii apărători ai câinilor cer bani pentru adăposturi şi hrană pentru maidanezi, dar nu i-am văzut cerând bani pentru familiile de oameni cu numeroşi copii, care abia au ce să mănânce, sau pentru acei bătrâni scoşi din apartamentele lor, din cauză că nu au avut posibilităţi să achite taxele lunare. În ce ţară din EU se mai plimbă nestingheriţi în haite câini, care atacă oameni, desfigurează copii şi stăpânesc cartiere întregi, încât locuitorilor le este frică şi să circule seara pe străzi? Doar în România! Fiţi siguri că în toate ţările EU apar câinii nimănui, dar în mod tacit ei DISPAR… Nu e nevoie de o lege de eutanasiere. Metoda intră în legile apărării integrităţii OAMENILOR şi nimeni nu se gândeşte să acuze „dispariţia” maidanezilor cu insulte ca: „ei sunt criminali, e o crimă” etc. Dacă mila îi îndeamnă pe apărătorii maidanezilor să manifeste, cum de nu se gândesc la următoarele: oare un câine maidanez, dacă suferă de foame, nu suferă mai profund şi constant decât dacă ar muri brusc? Dacă mila de animale îi îndeamnă, cum de nu manifestează contra porcului de Crăciun, contra milioanelor de pui şi găini ce sunt ucişi pentru hrana oamenilor? Contra vânătorilor, care adesea doar din plăcere împuşcă păsări care nu sunt dăunătoare, pentru că sunt şi păsări dăunătoare? E atâta doză de prefăcătorie în strigătele de acuză ale apărătorilor maidanezilor, încât, oamenii normali şi cu simţul autocritic s-ar ruşina. Numai faptul că maidanezii suferă de foame, suferă de frig, ar trebui să-i determine să judece: dacă nu există bani pentru oameni, atunci este clar că nu este normal să existe pentru câini! Trăim în transformări înspre sărăcie în toate ţările lumii. Hrana pentru oameni devine tot mai puţină, în unele ţări, ca unele din Africa, mor copii şi oameni de foame! La asta nu trebuie să ne gândim?

Pe vremea mea, în Bistriţa, existau hingheri care prindeau câinii de pe străzi, îi închideau într-un loc din oraş şi timp de 3 zile, stăpânii puteau să-i ridice, contra cost. Dacă nu-i ridicau, câinii erau eutanasiaţi. Era timpul între cele 2 războaie mondiale, apoi de după, dar această problemă era rezolvată simplu şi fără probleme. Nimeni nu protesta. Câinele a fost lăsat de Dumnezeu să apere omul şi atâta timp cât este de folos, la paza oilor, la paza casei, el este respectat. Dar câinii fără stăpân, care ameninţă oamenii, trebuie mângâiaţi, chiar dacă persoana muşcată stă în spital desfigurată? Pe mine, în anii trecuţi, m-a atacat fără să fac vreau gest de duşmănie, şi fără să am mâncare în geantă, un câine mare negru, care brusc, s-a repezit la mine şi am avut noroc că pe picior era atârnată geanta, pe care a sfâşiat-o! Era pe strada Gen. Bălan. De nu era, îmi sfâşia piciorul. Ce şoc am suferit! Dar dacă mă desfigura? Am anunţat biroul responsabil cu maidanezii, dar nu s-a schimbat nimic. Ia ieşiţi dimineaţa să vedeţi grupe şi grupe de câini pe străzi. Câinele nu este un animal blând ca pisicile, porcii, găinile etc. Auzim mereu cum prietenul casei, câinele familiei, brusc, sfâşie copilul casei! Deci, până şi câinii îngrijiţi, hrăniţi etc., reacţionează diferit, fără veste. Nu mai continui: de o viaţă nu pot suferi MINCIUNA şi PREFĂCĂTORIA! Iar aşa-zişii apărători ai maidanezilor ar trebui să dovedească ajutorul lor mai întâi la oameni şi apoi ajutorul lor la câini, din propriul BUZUNAR! Numai să acuzi pe alţii de păcat este fariseism!