FENOMENUL FAST-FOOD

Traim rapid, ne miscam in ritmuri alerte, ne grabim, alergam prin secolul vitezei si nu avem niciodata timp sa facem tot ce ne propunem. Ne e frica de faptul ca pierdem timpul, ca trebuie sa facem mai multe, avem mereu in minte ideea ca trebuie sa ajungem undeva, fie teoretic, fie practic. Graba a ajuns o caracteristica a lumii contemporane. Nu mai avem rabdare si nu avem timp.

Fast-food-ul este una dintre expresiile grabei noastre.

Nu avem timp sa facem cumparaturi, sa gatim, sa savuram deliciile unei mese atent pregatite, sa simtim subtilitatea gusturilor, sa pierdem vreme pretioasa incercand sa identificam arome. Fast-food-ul s-ar putea traduce prin "mananc pentru ca am nevoie, ce conteaza, mananc ce-o fi, dar repede".

La început omul s-a descurcat (mai mult sau mai puţin) de unul singur in orasul acaparator al capitalismului. La un moment dat, însă, a apărut automobilul iar americanizarea n-a mai fost decît o chestiune de timp. O chestie din tablă, cu patru roţi şi-un volan, a schimbat faţa lumii în numai cîteva decenii. Oraşele au început să se lăbărţeze în mod obscen, ducînd la apariţia suburbiei şi a dependinţelor sale: strip malls, benzinăriile şi da, “restaurantele fast food”.

Astfel, lumea nu mai trebuia să vină în "centru" ca să-şi facă tîrguielile sau să se distreze. De-acum puteai să te simţi orăşean get-beget fără să calci cu lunile (sau chiar cu anii) prin oraşul propriu-zis.

Cultul automobilului şi gustul pentru mîncarea rapida s-au născut în acelaşi timp. Şi în acelaşi loc: California anilor '50. În acest sens (şi scop) s-a inventat şi primul oraş în care maşina e indispensabilă (pe vremuri, condiţia sine qua non a unei aşezări umane erau chiar... oamenii). Los Angeles a fost primul oraş construit după chipul şi nevoile zeului automobil.

De fapt, cînd intri astăzi în orice fast food, oriunde în lume, te întorci în trecut, în sudul Californiei de mijloc de secol XX.

O altă victorie pentru fast food a fost apariţia unui alt monstru al lumii moderne: shopping mall-ul: cîteva hectare de spaţii comerciale, concepute ca o cursă perfectă pentru întreaga familie si în principal pentru tineri. Mersul la cumpărături a devenit una din cele mai populare distracţii. Templul culturii suburbane este acum mall-ul, locul de adunare al credincioşilor în visul american. În ultimii 50 de ani, acest ritual s-a perfecţionat (fără a se schimba foarte mult) şi s-a răspîndit peste tot în lume.

Aparent distracţia este extrem de ieftină: te duci, caşti gura prin magazine, eventual încerci nişte haine sau încălţăminte, te întîlneşti cu unul, cu altul, poate înfuleci ceva şi te duci acasă că s-a făcut seară. Nici măcar nu trebuie să cumperi nimic. Modul în care sînt proiectate aceste centre comerciale este extrem de ingenios. Aţi văzut cum scările rulante nu sînt niciodată una lîngă alta? Întotdeauna trebuie să faci un ocol, să treci prin faţa altor magazine, ca să urci la următorul etaj... Mai apoi, modul în care toate restaurantele sînt concentrate într-un singur loc, food court-ul, care este de obicei şi cel mai inaccesibil loc din complex, astfel încît, dacă ţi se face foame, trebuie să-ţi învingi comoditatea şi să treci prin faţa altor magazine.

Stai acolo in mall ore intregi, uneori de dimineata pina seara daca este week-end. Ti se face foame evident. De obicei mergi in grup (familia sau prietenii) pentru ca distractia sa fie asigurata. Asa ca, atunci cind tie foame fiecare propune cite ceva, mirosurile devin apetisante, se incaleca, incerci si din asta si din asta. Acesta este de fapt pretul platit cu adevarat : alegerea mincarii de tip fast-food cu tot lantul ei de urmari.

In Romania, insa, fast-food-ul nu a aparut ca o consecinta a grabei.

A devenit in timp. Fast-food-ul a aparut purtand steagul triumfator al capitalismului, McDonalds traducindu-se prin "vin americanii", ca simbol al bunastarii si al unei lumi libere. In filmul „Occident”, personajele hotarasc sa mearga la restaurant. Urmatorul cadru ii arata la McDonalds. Pentru noi, a merge la McDonalds-ul insemna a iesi in oras, a socializa (imediat dupa aparitie, fast-food-urile erau pline, ba chiar se formau cozi). Si mai inseamna, in mod paradoxal, bunastare. Va puteti imagina stupoarea inregistrata de englezi (prin definitie iubitori si consumatori ai propiei lor culturi britanice) cind grupul de copii romani ajunsi acolo intrebati fiind unde doresc sa manince, au raspuns in cor: McDonald?

Iubim nebuneste America - probabil visele ei. America este obeza. Din iubire pentru America, pentru stilul de viata consumatorist, Romania candideaza la obezitate si ea. Cui ai convine, romanii mai grasi, fast-foodurile si fratii lor mai profitabili?