Fiii Maierului şi-au omagiat proaspeţii Cetăţeni de Onoare la Cuibul visurilor

Muzeul “Cuibul visurilor” din Maieru a fost gazda unui eveniment deosebit. În cadrul Zilelor Maierului, s-a desfăşurat în amfiteatrul muzeului, o întâlnire între fiii satului, în care au fost omagiaţi cei cinci proaspeţi Cetăţeni de Onoare ai Maierului, în ordine alfabetică, prof. univ. dr. Lazăr Avram, prezentat de Ilie Hoza, ing. Pantelimon Avram, prezentat de Iacob Naroş, inginerul şi jurnalistul Viluţ Cărbune, prezentat de Vio Partene, juristul şi jurnalistul Macavei Al. Macavei, prezentat de Icu Crăciun, prof. univ. dr. Traian Scridon, prezentat de Titus Cărbune, acestora făcându-li-se “laudaţio,” primii patru venind împreună cu soţiile. A doua zi urmând a primi titlurile respective, înainte de începerea spectacolului artistic.
A fost o zi de vară venindă, parcă şi petalele de vânt mângâiau obrajii cu savoarea depărtărilor, iar participanţii se priveau cu duioşie şi cu o undă de mirare, unde sunt anii de altădată? Toţi sunt intelectuali, mulţi profesori de matematică şi limba română. S-a intrat într-un şarmant joc al amintirilor, într-o structură a comuniunii, dincolo de proiecţiile pe scara socială a vieţii, toţi erau egali, în vibraţia de suflet, în pulsaţia amintirilor în care zâmbetul trona larg, cu toate că ninsoarea vremurilor ne încarcă pe toţi.
În calitatea mea de muzeograf, i-am salutat pe oaspeţi şi i-am asigurat că acest Cuib al visurilor, al amintirilor, al veşniciilor, îi salută şi-i preţuieşte cu drag, unii dintre dânşii au săpat fundaţia muzeului, alături de ctitorul acestui mare locaş de cultură şi educaţie, profesorul de limba şi literatura română, scriitorul şi cercetătorul în folclor, domnul Sever Ursa, cărora le-a fost multora dascăl şi chiar diriginte. Eu am văzut pe buzele Muzeului un murmur, l-am înţeles, Cuibul îi recunoscuse pe câţiva dintre dânşii care, acum 60 de ani, i-au dat viaţă.
Lista aceasta de Onoare te obligă foarte mult, să nu uităm că primul înscris pe ea a fost cel mai mare romancier al românilor, Liviu Rebreanu, care s-a mândrit toată viaţa cu această distincţie de suflet, oferită de comuna care era pentru el cel mai frumos loc din lume.
Printre ceilalţi participanţi, am mai văzut pe Maria Cărbune, Grigore Cotul, Valer Pop, Alexandru Barna, Cifor Avram, Victor Cărbune, Dorina Moisil, Mariana Popescu.
Oriunde ne-am afla, oriunde s-ar afla sărbătoriţii noştri, trebuie să ştim că ontologia spiritualităţii româneşti arată legătura dintre poporul român şi spaţiul în care acesta trăieşte, părăsirea acestui loc duce la pierderea fiinţei sale. Chipul ţării îl vedem în chipul celor apropiaţi şi dragi, peisajul ţării are faţă umană românească şi poartă veşmânt românesc. Spaţiul ţării este spaţiul umanizat în chip românesc, peisajul este profund personalizat în spiritualitatea poporului român, este impresionantă teologia patristică bizantină. Echilibru, armonia, ospitalitatea, sunt dimensiuni ale spiritualităţii noastre, iar dorul ne face să trăim şi să simţim cu durere prezenţa celor absenţi. Spiritualitatea o găsim în toată viaţa satului nostru românesc, în prezenţa binefăcătoare dumnezeiască, în jocul, în portul nostru tradiţional, în comuniunea cu ceilalţi. Toate acestea, la nivelul ţării, sunt perfect valabile şi pentru Maieru, această părticică de ţară, de glie strămoşească, unde măiereanul nostru vede pe Dumnezeu în taina naturii, iar pentru el, între sămânţa pusă în brazdă şi recolta ce va să vină este o relaţie spirituală trăită existenţial în speranţă, răbdare, rugăciune, era un timp al aşteptării. În Maieru, ca de altfel în orice sat românesc tradiţional, viaţa era şi mai este încă înţeleasă şi ca timp binecuvântat, aici găsim un cult al pomenirii morţilor şi al relaţiei între generaţii, mult mai adânc decât la oraş.
Maieru îşi sărbătoreşte Zilele sale, punctul central fiind resfinţirea Bisericii ortodoxe “Sf. Arh. Ştefan”, de către IPS Mitropolitul Andrei împreună cu alţi ierarhi şi preoţi. Felicitări Consiliului Local, Primăriei, primarului teolog Vasile Borş şi măiereilor, felicitări proaspeţilor Cetăţeni de Onoare cărora li s-a făcut “Laudaţio” în amfiteatrul muzeului nostru.
În “Cuibul visurilor” am avut o structură a comuniunii prin cultură, în primul rând. Acum, religia, cultura şi sensul ei devin o luptă pentru suflet, pentru spirit şi o doctorie împotriva morţii. Cultura nu este un buchet ornamental pe pieptul unei societăţi, ea reprezintă o metodă de a veni în contact cu fenomenul numit performanţă şi în acelaşi timp este un act al salvării.