Formula fericirii

          Conform descoperirilor neuropsihologiei moderne, nu există o formulă a fericirii universale, ci o formulă a fiecăruia în parte. Într-un fel fericirea poate fi găsită, mintea omului are mecanisme înnăscute pentru bucurie, plăcere, euforie, iar tendinţa aceasta naturală spre fericire poate fi exersată deoarece creierul omenesc este configurabil la nesfârşit indiferent de vârstă.

          Unii au găsit o formulă a fericirii, această fericire depinde de trei factori, timp, obiective dorite şi realizarea acestor obiective. Dorinţele inconştiente nu pot fi exprimate sau estimate, iar gradul de fericire ţine de noi, de nivelul inteligenţei noastre, fiind de asemenea şi o chestiune de selecţie.

          Fericirea, în altă imagine, este starea de mulţumire sufletească şi deplină, este o mare satisfacţie, este o beatitudine, este o stare de bine, caracterizată prin emoţii pozitive sau plăcute, de la mulţumire la imensa bucurie.

          În alt fel de a privi, fericirea este viaţa în conformitate cu etica şi nu este neapărat însoţită de emoţii pozitive. Bucuria este o emoţie de scurtă durată, fericirea este un sentiment, o trăire de lungă durată. Fericirea nu stă nici în viciu şi nici în virtute, ci în modul în care le apreciem şi în opţiunea pe care o facem ca urmare a individualităţii noastre.

          Fericirea este plăcerea sufletului, o simplă senzaţie, un sunet, atingerea mâinii unei femei sau copil, este o sensibilă mişcare a sufletului spre frumos. Ea este formată dintr-un şirag de plăceri mărunte, este o recompensă dată celui care nu a căutat-o. Fericirea nu are definiţie, este un sentiment, o stare, ea nu are limite, nici condiţii, este o libertate venită din interiorul nostru.

          O minte curată este tot ce ai nevoie pentru a-ţi crea o viaţă fericită, adică liniştită. Să-ţi faci curat în gânduri şi idei, noi venim pe lume cu un dar anume, viaţa fiecăruia dintre noi este un cadou pe care ni l-a dat Persoana supremă şi absolută. De aceea trebuie să avem un sens în viaţă, noi suntem creaţi pentru infinitate, noi nu ne naştem pentru a muri.

          Există un principiu fundamental în viaţă pe care puţini dintre noi îl sesizează, este inevitabilitatea eşecului. Trebuie să învăţăm din fiecare greşeală făcută, ştim că tensiunile creează identitatea fiecăruia dintre noi şi trebuie să ne familiarizăm cu contradicţiile zilei. Vom muri până la urmă fără să murim niciodată real. Noi oamenii nu trecem prin viaţă, viaţa trece prin noi, aceasta nu este un clişeu ci o subtilă realitate.

          Oamenii puternici au tendinţa de a face prima ofertă într-o negociere. Un simplu act de bunătate creează un efect de undă, există o forţă miraculoasă în facerea binelui. Să învăţăm să ne rugăm, este singura şansă a comuniunii transcedentale. Omul singur nu poate face nimic. Până la urmă fericirea înseamnă că şi mâine este o zi.