Împlinirea prin vers

Editura Timpul Iaşi este cea care scoate la lumină, în volumul „Împliniri” iubirea fără margini pentru literatură a poetului George Echim. Născut la Monor, licenţiat în Drept, avocat de succes la Braşov, George Echim se apropie de poezie aducându-ne, prin cele 142 de poeme, o lume aparte, a împlinirilor: „Poezia este un cântec/ Cântecul e poezie/ Totul e ca un descântec/ Pe care lumea nu-l ştie”. Avem de-a face cu o poezie în stil clasic, în care vibraţiile sunt puternice, poetul fiind parte integrantă al universului: „Am înaintat într-una/ Pe soare ori în văzduhul lumii/ Adesea-am înfruntat furtuna/ Mergând şi eu în mersul lumii”. Este normal ca versul să fie influenţat de preocupările de zi cu zi: „În tribunal ori în grădină/ În poezie ori în cântec/ Cuvântu-mi strigător în surdină/ L-am transformat într-un descântec”. Interesant la aceste poezii este faptul că fiecare are note de subsol, în care sunt explicate detalii din atelierul de creaţie, dar şi unde au văzut prima dată lumina tiparului, referindu-ne aici la publicaţii.

Poetul vorbeşte despre destinul care l-a acaparat, universul satului Monor rămânând în urmă, însă întotdeauna în sufletul acestuia: „Am căutat să-mi împlinesc ursita/ Forţând destinul şi ispita/ Luptând din răsputeri cu toate/ Conştient că doar aşa se poate”. Scrise pe unde drumurile l-au purtat pe autor, la Braşov, Târgu Jiu sau Roma, poeziile sunt încărcate de atmosfera iubirii: „Frumoasă e iubirea/ Şi dulce amintirea/ Când toate ce au fost/ Se vede că au rost”. Se vede puternica influenţă ardeleană, care dă un contur versului: „Avem nevoie de iubire/ Avem nevoie de tot ce ne dă viaţa/ De cei aproape în trăire/ Ca de soare-n fiecare dimineaţă”. Versuri dedicate marilor înaintaşi, care sunt un model pentru toţi cei care iubesc arta.

Căutând omul prin ungherele universului, George Echim reuşeşte să ajungă în paşi repezi spre confesiunea cu cerul: „Oriunde eu am rătăcit/ La El m-am întors mereu/ Cu suflet curat şi smerit/ Rugându-l să ajute că-i greu”. Interesante sunt cântecele care însoţesc volumul, puse pe note, amintindu-ne de tradiţiile din Monorul natal: „Dorule eşti cam nebun/ De-ai făcut atâta drum/ Dorule bătute-ar dragu/ Bine că mi-ai trecut pragul”.

O poezie a luminii, citită cu plăcere de toţi cei care ştiu să preţuiască versul.