Întâlnire emoţionantă la Beclean, la 53 de ani de la absolvirea liceului

Doar doi tei uriaşi au mai rămas în faţa liceului din Belcean spre a ne reaminti, poate, de vremurile când, elevi fiind, prin anii 60, învăţam pentru teze, teoreme şi definiţii ori recitam cu voce tare din versurile eminesciene, toate acestea impuse de exigenţii noştri profesori. „Acolo era intrarea în bucătărie”, ne preciza Goriţă Figan, şi sala de mese, unde năvăleam noi, interniştii, la sunetul clopoţelului. Profesorii Becleanului de odinioară erau cu totul deosebiţi. Prin pregătire şi prin tactul lor pedagogic. În special prof. Isă venea la ore cu o tavă încărcată de minerale pe care trebuia să le defineşti întocmai. O plăcere trăiam, şi în acelaşi timp o bucurie, la orele domnului Vlăduţiu. Ne scotea la tablă, ne asculta şi în timp ce noi spuneam ceea ce ştiam, profesorul fredona, ca pentru sine, cântece patriotice interzise în acele vremuri. Aflasem ulterior că suferise mult din pricina convingerilor şi originii... nesănătoase. La matematică, profesorul Scripeţ, sportiv, fotbalist, deţinător al unei motociclete cu ataş, la care noi, elevii, priveam cu mirare, ne făcea să pătrundem în tainele abstracte ale cifrelor. Iustin Zăgrean strălucea la acest obiect, pentru el matematica şi cifrele erau ca şi literele alfabetului. Profesorul de română, Ioan Sasu, elegant de fiecare dată, ne purta captivându-ne prin zona fascinantă a poeziei eminesciene. Profesorul de istorie şi dirigintele Creţu, ori ceilalţi de care ne-am amintit, respectiv Matei Mureşan, Dumitru Bucilă, domnul Timaru, Câmpean, Lazăr, doamna Grumeza şi ceilalţi au lăsat urme adânci în fiecare dintre noi.

          Ce mai fac foştii absolvenţi din 1964? Cei 16 prezenţi la întâlnire, fiecare în parte, retrăieşte într-un fel copilăria, maturitatea şi acum se bucură de... bătrâneţe (dacă la 70 de ani ne putem considera astfel). Unii mai sunt în activitate. Ileana Balazs, nu se poate despărţi de teoremele matematicii şi predă încă la elevii de pe Valea Şieului; doctorul Cocoi nu-i poate lăsa pe cei cu „carii” netrataţi iar în timpul liber hoinăreşte prin pădurile din împrejurimi; Pilu Puşcaş, din Şintereag, ne oferă zilnic, dacă-l vizităm, o cană cu lapte proaspăt; Anisia Bucşa, din Beudiu, admiră cum îi rodeşte grădina de legume, iar Grigore Figan rămâne acelaşi bun şi drept, deşi viaţa l-a încercat adânc; Ionel Săsărman îşi împarte vreme cu cititul presei şi cu „colocviile colegiale”, Amalia Oltean, aceeaşi familistă convinsă; Valentina Bindea, de peste Podul Budacului din Bistriţa, îngrijeşte florile umane şi cele naturale, iar Lizica Cotuţiu a rămas aceeaşi fiinţă elegantă şi bună organizatoare; T. Săsărman mai „plictiseşte” cititorul cu câte un articol la cel mai ştiut ziar – „Răsunetul”; Elvira Conţ se mândreşte că-i cea mai tânără străbunică. Aşadar, au răspuns prezent alături de cei mai sus amintiţi şi ceilalţi colegi: Ioan Chira, Lenuţa Zăgrean, Viorica Radu, Ana Călugăru şi Floarea Măierean.

          S-a reafirmat dorinţa întocmirii unui album-carte în care sens s-a stabilit ca fiecare să trimită pe adresa [email protected] un CV cu fotografii spre a fi inserate în eventuala scriere ce va fi prezentată în următoarele întâlniri.