La Beclean, după 45 de ani

Privesc tabloul absolvenţilor Şcolii Medii Beclean, promoţia 1963 -1964. 25 de profesori şi 66 de elevi. Unii dintre ei nu mai sunt printre noi. Profesori şi elevi, deveniţi oameni adevăraţi, ne-au părăsit. Ne-am amintit de cei plecaţi la Biserica păstorită de preotul Zimveliu. Un parastas, o pioasă aducere aminte. Dirigintele de la A, Liviu Timaru, cel care te preţuia prin sunetul diapazonului, profesorul Vlăduţiu, veşnic bine dispus, care fredona, cu teamă „Treceţi batalioane române Carpaţii”, profesorul Câmpeanu, ajuns în anii din urmă senator, întâiul „gospodar” al liceului, prof. I. Sasu, care ne captiva şi ne purta prin lumea mirifică a literaturii, A. Ţigăuan, apropiat de noi şi prietenul tuturor, Petru Săplăcan, omul de o erudiţie enciclopedică, ori Isă Gheorghe, ce ne introducea în mezozoicul rocilor, ori frumosul profesor Matei Mureşan, mereu cu un cuvânt ce-ţi ajungea direct la inimă, toţi aceştia s-au dus. Ei au sădit în noi sămânţa ce a rodit rod bogat. Pentru ei recunoştinţa noastră veşnică. Alături, zece dintre foştii elevi au fost chemaţi dincolo. Şi poate, de acolo, ne-au privit cum, după 45 de ani ne-am întâlnit, ne-am bucurat, i-am pomenit, ne-am aşezat în aceeaşi bancă, l-am ascultat din nou pe profesorul diriginte Creţu Clement. Venit la Beclean în septembrie 1960, acesta, profesorul Creţu, ne-a preluat, ne-a îndrumat, ne-a şi certat, dar a făcut din noi oameni. Vreme de 4 ani ne-a fost păstorul sufletesc, iar, mai apoi, ne-a urmărit cum am evoluat fiecare, ce am făcut pe cărările vieţii, iar întâlnirile personale au constituit şi constituie şi în prezent tot atâtea lecţii de pedagogia vieţii.

Au răspuns prezent doar 22. Unde au fost ceilalţi? Neuitaţii ani petrecuţi împreună ne-au sensibilizat amintirea locului pornirii noastre în lume. În clasă sau la localul de pe Aleea Gării din Beclean, am reascultat fiecare povestea lumii, şi-am trăit fiecare în parte emoţia anilor de liceu, cu amintirile, cu bucuriile din urmă cu 45 de ani. La apelul catalogului, făcut de astă dată de Nicolae Pop, coleg, pensionar şi profesor de istorie, au răspuns prezent din clasa a XI-a A mai puţini. Din cealaltă clasă, din B, ceva mai mulţi. Ioan Boloş a rămas acelaşi, dar s-a îmbogăţit cu un nepot, iar invitaţia de a-l vizita la Budacu de Jos rămâne mereu valabilă; Anisia Bucşa s-a integrat în viaţa patriarhală a Beudiului, iar Ana Cocian la poale de Ţibleş, laudă ţăranul român (referire la Rebreanu, născut la Târlişua); M. Georgiu îşi alină sufletul prin credinţa în Dumnezeu, iar Elena Conţ, la Telciu, datorită poate aerului ozonat, a rămas aceeaşi frumuseţe de odinioară; Elena Zăgrean, neschimbată, cultivă legume; la fel ca şi energicul Pilu Puşcaşiu din Şintereag. Handbalista Maria Hoza mai poate juca încă, iar I. Pugna a rămas acelaşi coleg serios şi sobru. Grigore Pop ne cheamă la apele tămăduitoare de la Sângeorz Băi, în vreme ce A. Săsărman, măluţan get-beget mai opreşte din când în când câte un tren în gara copilăriei; V. Cocoi, trecut de la sport la stomatologie, face guri aurite; Vasile Măluţan, colonelul ce a trecut prin momente mai grele, este mereu la înălţime şi plin de optimism. Olimpia Nedelea a rămas tot aşa de severă, cum se exprima în urmă cu vreo 55 de ani, iar Ica Viorica, tot sportivă şi mereu zâmbitoare este. Elena Iuşan, buna noastră colegă, a fost prezentă cu soţul ei, iar Amalia Olteanu este mândră de copiii ei, unul ajungând mai mare pe la judeţ. G. Figan, sobru şi impunător, reclamă respect, Elvira Berceni continuă să fie la fel de frumoasă ca pe vremuri. Ionel Săsărman, acelaşi jovial, bun dansator şi „împlinit”. Şi, nu în ultimul rând, semnatarul acestor rânduri, care nu a uitat că bogăţia vieţii este familia.

Aceştia au fost absolvenţii prezenţi sâmbătă, 6 iunie, la Beclean, după 45 de ani de la absolvirea liceului. Întâlnirea următoare, în prima sâmbătă din luna iunie a anului 2010. Trecut-au anii şi niciodată n-o să se mai întoarcă iar…