Întâmpinarea Domnului, datini pentru spor şi sănătate

Creştinii ortodocşi prăznuiesc la 2 februarie sărbătoarea Întâmpinării Domnului, orânduită la 40 de zile de la mântuitoarea Întrupare (Naşterea Domnului Iisus Hristos din Fecioara Maria).
Sărbătoarea, cunoscută în popor sub denumirea de Stretenia ( vechea denumire slavonă) cinsteşte ziua aducerii pruncului Dumnezeiesc la Templul din Ierusalim de sfânta lui mamă şi de dreptul Iosif.

Sfânta Fecioară Maica şi blândul Iosif, logodnicul ei, au plecat din Bethleem la Ierusalim, în Biserica lui Dumnezeu , aducând cu ei pe Iisus pruncul. Astfel, Fecioara Maria şi logodnicul ei Iosif respectau porunca Legii vechi şi a Bisericii vechiului Testament, care prevedea ca întâiul născut de parte bărbătească, să fie închinat lui Dumnezeu, în a 40-a zi de la naştere. La împlinirea acestui ritual, cei doi au adus ca jerfă la Templu o pereche de turturele . Tot atunci se împlinea şi ritualul de curăţire a mamei după naştere.

Potrivit tradiţiei, dreptul Simeon a făcut parte din grupul traducătorilor Pentateuhului (cele cinci cărţi din Vechiul Testament) din limba ebraică în limba greacă. Când a tradus fraza „ Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu", el a înlocuit cuvântul „fecioara" cu termenul „femeie". Sfântul Apostol Luca spune că, pentru necredinţa lui, Dumnezeu i-a promis dreptului Simeon că nu o să moară până nu-l va vedea pe Mesia născut din Fecioară (Luca 2, 25-26).

Totodată, la această dată, creştinii ortodocşi cinstesc şi ziua când, bătrânul Simeon, vestit de Duhul Sfânt, a mers la Templu pentru Întâmpinarea Pruncului, cel dintâi născut. Simeon L-a luat în braţe pe Hristos şi a rostit printre lacrimi : „ Acum slobozeşte (eliberează) pe robul Tău, Stăpâne, după Cuvântul Tău în pace, că au văzut ochii mei mântuirea Ta". (Luca 2, 29-30).

Astfel, bătrânului Simeon i s-a împlinit aşteptarea : L-a văzut pe Mesia, precum i se făgăduise. După emoţionantul eveniment, Sfântul şi Dreptul Simeon s-a adresat Maicii lui Hristos: „Acesta pe care-l ţin în braţe este cuvântul lui Dumnezeu şi mulţi vor cădea că nu vor asculta Cuvântul, mărturia Lui. Iar popoarele cele păgâne se vor scula din păcatele lor, din întunericul idolilor şi se vor lumina şi curăţi cu Botezul Fiului Tău, Fecioară, înălţându-se la împărăţia cerurilor. Mulţi evrei îl vor huli în toate veacurile. Până la sfârşitul lumii va fi semn de împotrivire , căci mulţi nu vor crede şi vor huli Crucea Fiului tău.

O, Fecioară Preacurată, sabie de amândouă părţile ascuţite va trece prin inima ta, când vei vedea pe Hristos Fiul tău răstignit pe lemnul Crucii, când îl vei vedea gol, străpuns la mâini şi la picioare şi mort; atunci mare jale va cuprinde sufletul tău şi ca o sabie ascuţită vor trece prin inma ta toate aceste necazuri. După cuvintele Sfântului Simeon, considerat cel mai de seamă prooroc al acelor timpuri, Apostolul Luca spune:" După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s-au întors în cetatea lor, Nazaret. Iar Pruncul creştea şi se întărea; era plin de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era peste el".

„Sărbătoarea de azi ne aduce cu duhul în Ierusalim, unde asistăm ca martori la ceremonia solemnă prin care se împlineau două porunci ale Legii lui Moise: curăţirea unei femei după naştere şi ceremonia închinării unui copil lui Dumnezeu. Sfinţii părinţi şi predicatori ai Bisericii Creştine speră că, aşa precum fiul lui Dumnezeu la prezentarea Sa la Templu s-a predat cu totul voii Tatălui Său, tot aşa şi noi, creştinii, avem datoria să ne închinăm viaţa lui Dumnezeu azi şi pururea", ne spune părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie , preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti (B-dul Nicolae Titulescu).

Sărbătoarea Întâmpinării Domnului a fost orânduită pentru prima dată la Roma de papa Gelasiu în anul 494. Astfel, acestă sărbătoare religioasă înlocuia o străveche sărbătoare păgână a Lupercaliilor, de la începutul lunii februarie, când aveau loc o serie de procesiuni cu făclii aprinse, în jurul oraşului, în onoarea zeului Pan, numit şi Lupercus (ucigătorul lupilor sau ocrotitorul turmelor împotriva lupilor.

Datini şi obiceiuri

Peste veacuri, Întâmpinarea Domnului sau aducerea pruncilor spre închinare la biserică, la 40 de zile după naştere, a rămas o îndatorire pentru mame şi la noi. Cu acest prilej, preotul face molifta de curăţire a mamelor, închinând pruncii la icoane. Când pruncul împlineşte 40 de zile, mama îl aduce la biserică, ca şi Maica lui Iisus; în numele familiei, ea îl dăruieşte ca ofrandă lui Dumnezeu şi-l închină la altar.

Preotul însemnează cu semnul crucii pe mamă şi pe prunc, citeşte o serie de rugăciuni de binecuvântare, împărtăşind-o pe mamă cu Sfintele Taine. Prin analogie cu evenimentul petrecut atunci, mamele şi pruncii amintesc de Maica Domnului care-l ţinea în braţe pe Iisus, în templul din Ierusalim. În zilele noastre, se săvârşeşte întocmai procesiunea intrării pruncului în biserică, aşezarea lui în faţa uşilor împărăteşti şi împărtăşirea mamei cu Sfintele Taine. În privinţa pruncului, preotul se roagă ca Dumnezeu să-l crească, să-l binecuvânteze şi să-l sfinţească. La fel de importantă este rânduiala pentru lumânarea de botez.

Pentru spor şi sănătate, în această zi de sărbătoare, credincioşii cinstesc icoana Maicii Domnului numită „Îmblânzirea inimilor împietrite" sau „Profeţia lui Simeon".

În tradiţia populară, sărbătoarea este numită şi Ziua Ursului. În multe localităţi rurale, şi astăzi copiii mai sunt unşi cu grăsime de urs, procurată de la vânători. În vremuri îndepărtate, acest obicei îl aplicau în practică părinţii, care voiau să aibă copii puternici şi sănătoşi, fiind convinşi că astfel, puterea proverbială a ursului este dăruită pruncilor. De asemenea, copiii sau bolnavii „de sperietoare" sunt afumaţi în această zi cu păr de urs.

Dacă în această zi este soare, ursul părăseşte bârlogul; dacă-şi vede umbra, el se sperie şi intră din nou în bârlog, prevestind astfel prelungirea iernii cu şase săptămâni. Dacă în ziua praznicului cerul este înnourat, ursul nu-şi vede umbra; el părăseşte bârlogul, anticipând apropierea primăverii şi încălzirea vremii.

În ziua praznicului, este bine ca mamele ai căror copii sunt bolnavi să dăruiască lucruri de îmbrăcăminte copiilor săraci. Împlinirea acestui ritual aduce bucurii şi alungă boala din familiile generoase.