Pr. Vasile Beni: Dreptul Simeon îl aşteaptă în Templu pe Dumnezeu

Întâmpinarea Domnului o sărbătorim în data de 2 februarie. Istoricul sărbătorii de astăzi vrea să ne spună despre Regele Ptolomeu Filadelful al Egiptului că şi-a dorit să se traducă Sfânta Scriptură din limba ebraică în limba greacă, pentru vestita bibliotecă din Alexandria, spre a avea scrierile Vechiului Testament alături de operele importante ale acelor vremi. Pentru aceasta i-a cerut arhiereului Eliazar  să trimită 72 de oameni cunoscători ai limbii greceşti, pe care îi rânduieşte să lucreze pe o insulă, fiecare separat. Învăţaţii au terminat traducerea în 72 de zile. Printre ei se afla şi dreptul Simeon care, atunci când a ajuns cu traducerea în cartea profetului Isaia – unde în cap. 7,14 se spune: „Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel – care se tâlcuieşte – cu noi este Dumnezeu” a înlocuit cuvântul „Fecioară” cu „femeie tânără” pentru că nu-i venea să creadă că o fecioară va naşte pe Fiul lui Dumnezeu. Atunci, un înger i se arată şi îi spune să scrie textul integral, înştiinţându-l pe dreptul Simeon că nu va muri și va trăi până ce va vedea împlinirea acestei neobişnuite proorocii. Astfel, oamenii se năşteau, trăiau şi mureau, doar bătrânul Simeon, încărcat de ani, aştepta împlinirea acestei profeţii. Sfântul Evanghelist Luca ne face părtaşi ai acestui eveniment relatându-ne că, după Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, trecând patruzeci de zile şi împlinindu-se vremea, Fecioara Maria, împreună cu dreptul Iosif a venit la Templul din Ierusalim pentru a împlini Legea, iar aici dumnezeiescul Prunc a fost întâmpinat şi ţinut în braţe de credinciosul şi dreptul bătrân Simeon.

Dacă suntem atenţi atât la relatarea istorică, cât şi la cea biblică, chiar şi imnele de la această sărbătoare ne spun că în aşteptarea dreptului Simeon se concentrează toate aşteptările patriarhilor Vechiului Testament, iar Mântuitorul Hristos împlineşte planul mântuirii şi în interiorul Legii Vechiului Testament, pe care, după ce o împlineşte, o desăvârşeşte.

La această sărbătoare, Mântuitorul Iisus Hristos este vestit în templul din Ierusalim ca Mesia, Fiul lui Dumnezeu, Cel mult-aşteptat. Întâlnirea dintre Mântuitorul,  „Prunc tânăr“, şi Simeon „cel drept şi temător de Dumnezeu“ devine practic o întâlnire dintre Legea Noului Testament şi Legea Vechiului Testament.

Bătrânul Simeon, încărcat de ani, dar plin de Duhul Sfânt, simte, cunoaşte şi i se descoperă de către Duhul că are înaintea sa pe Dumnezeu-Omul, pe Iisus Hristos. Când primeşte în braţe pe „Izbăvitorul sufletelor noastre“, Simeon, omul lui Dumumnezeu, zice: „Acum liberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace; că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel“ (Luca 2, 29-32). Este glasul celui credincios, al celui încrezător în făgăduinţele lui Dumnezeu, care aşteaptă cu nădejde şi bucurie împlinirea profeţiilor care au vestit mântuirea omenirii şi a universului întreg, în general, dar şi împlinirea descoperirilor personale şi directe, nemijlocite ale lui Dumnezeu. Dreptul Simeon face o afirmaţie profetică, purtând în braţe pe Hristos, privitoare la consecinţele venirii Sale în lume: „Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel“ (Luca 2, 34).

Ca şi o concluzie la această sărbătoare am putea spune că ne  invită la o pregătire continuă şi credincioasă, fidelă, după modelul bătrânului Simeon, care după purtarea necondiţionată a greutăţii mulţimii anilor vieţii sale a fost învrednicit să vadă mântuirea. Amin!