Întrebări creştine

Despre o broşură a celor care refuză dogma TRINITĂŢII şi refuză dumnezeirea lui IISUS HRISTOS.

(13)

Dacă Mântuitorul spune că vorbeşte cele ce le aude de la Tatăl şi face ceea ce vede că face Tatăl ceresc, nu înseamnă inferioritate sau lipsă de independenţă, ci dovedeşte identitatea de fire şi voinţă (cum arătam înainte şi în exemplul cu fiul de voievod pământesc). Solul credincios nu va spune altceva decât cele ale iubitului său stăpân, fiindcă altfel n-ar fi acceptat să fie sol, trimis, decât dacă au o identitate de gândire, de fapte, de limbaj chiar. Pentru ce o fi aşa de greu unora să priceapă? Multe din aceste (identităţi cu Tatăl) Mântuitorul le spune din pricina slabei credinţe a ascultătorilor săi, dovedite şi de unul din iudei, care strigă deznădăjduit:”Cred, Doamne,Ajută necredinţei mele!”

Faptele lui IISUS, învăţătura sa minunată, trezeau uimirea tuturor inimilor sincere, căci nu vorbea precum cărturarii, ci cu o autoritate care uimea. Şi era firesc, fiindcă El a dat Legea veche şi acum o explică, El, Legiuitorul ceresc: ”Aţi auzit că s-a spus celor din vechime…iar Eu vă spun vouă…”cum se exprimă adesea în Predica de pe munte şi în numeroase ocazii ce arată o mare şi neobişnuită autoritate. Chiar şi după 2.000 de ani, citind Sfintele Evanghelii, suntem uimiţi de puterea dumnezeiască a cuvântului Său. Vindecă la distanţă pe sluga sutaşului, pe fiica admirabilei cananeience şi în numeroase alte cazuri ştiute şi neştiute.

Spre uimirea nemărginită a ascultătorilor Săi, iartă păcatele, ceea ce toată lumea ştia că nu este cu putinţă decât lui Dumnezeu. Iar faptul că iartă păcatele nu este o vorbă spusă acolo, ci după această iertare, face vindecări minunate, care arată vizibil efectul iertării păcatelor,dăruind sănătate şi viaţă.

Învăţătura lui HRISTOS este cerească. Niciodată omenirea după mintea ei n-ar fi ajuns a înţelege frăţia dintre toti oamenii, ca fii ai Părintelui ceresc sau despre universalitatea iubirii, inclusiv pentru aceia ce ne sunt vrăjmaşi. HRISTOS va judeca lumea, pe viii şi morţii din toate veacurile. Lui i se cuvine slava, cinstea şi închinarea. Adeseori a respins laudele oamenilor, dar niciodată închinarea lor sinceră, ori ştim că ÎNCHINAREA NU SE CUVINE NIMĂNUI DIN CER ŞI DE PE PĂMÂNT, CI NUMAI LUI DUMNEZEU.

Har,milă şi pace de la Domnul IISUS dv. şi iubiţilor noştri cititori şi cititoare.