Întrebări creştine

Despre o broşură a celor rătăciţi, care neagă dogma TRINITĂŢII şi dumnezeirea lui IISUS HRISTOS.

(6)

Să vedem deci care sunt argumentele celor care susţin contrariul şi care, la o examinare mai atentă îşi arată şubrezenia.

Despre Trintate.

Spun ei că nici în Vechiul Testament şi nici în cel Nou nu se află acest cuvânt şi că la Niceea s-a alcătuit Crezul până la”…şi iarăşi va să vie, cu slavă să judece viii şi morţii (Fiul lui Dumnezeu- n.n.), a cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.”, formulând dogma” că IISUS HRISTOS este „deofiinţă cu Tatăl”, dar nu s-a spus nimic despre Duhul Sfânt. Şi zic ei;”Dacă Trinitatea ar fi un adevăr biblic clar, nu l-ar fi formulat ei atunci?” Şi că „abia în Evul Mediu, în Ocident a ajuns conceptul de Trinitatae( Treime-n.n.),când scolastica a început să-l explice.”

Prima aserţiune o fac aceştia din cauză că ei nu ştiu decât de Biblie. Protestantismul a introdus conceptul de „Sola fide” (numai Credinţa),apoi au făcut un primat din „Sola Scriptura” . N-au găsit aici cuvântul Trinitate, deci nu-i pot accepta existenţa. Dar, textul Scripturii s-a născut în Biserică. Ea a statuat canonicitatea textelor scripturistice, eliminând tot felul de scrieri neconcordante adevărului creştin. Primatul aparţine deci Bisericii, care are Sfânta Tradiţie şi Sfânta Scriptură. Dacă cuvintele Sfânta Liturghie, Vecernie, spovedanie şi altele nu sunt scrise efectiv în Biblie, Biserica nu avea dreptul să le instituie? Nerecunoscând Biserica Apostolică, iată-i rătăcindu-se. Şi noi am mai fi scris aceste rânduri dacă ei nu –şi predicau rătăcirea şi ar fi tăcut?

Că nu s-a spus la Niceea despre Duhul Sfânt, ci numai s-a definit deofiinţimea lui HRISTOS cu Tatăl, nu e de mirare, fiindcă Biserica Univesală, ca şi cea de azi prin Sfintele Sinoade a dat răspuns prin dogmele formulate corectând anumite rătăciri care se iveau. Când a apărut arianismul, ce nega dumnezeirea lui IISUS HRISTOS, Biserica afirmă prin Crezul de la Niceea unitatea de fiinţă a Fiului lui Dumnezeu cu Tatăl ceresc.

După ce s-a clarificat aceasta, s-au ivit probleme legate de Duhul Sfânt şi Biserica dă atunci răspuns prin Sinodul de la Constantinopol , formulând credinţa în Tatăl, Fiul şi „Duhul Sfânt, Domnul, de viaţă făcătorul…Cel ce împreună cu Tatăl este slăvit şi închinat”. Ori…închinarea se aduce doar lui Dumnezeu. Iată aici realitatea dogmatică, pentru care apoi se formulează mai târziu cuvântul, un cuvânt potrivit, TRINITATE.

Domnul IISUS fie cu tine şi cu toţi cei se iubim numele Lui Preasfânt acum şi în Ziua Veşniciei!