Ion Mihai Pacepa sau: “Eu când vreau să mint, mint.”

Filmul „ Eu când vreau să fluier, fluier” al tânărului regizor Florin Şerban a primit „Ursul de argint” şi unul de curând în Franţa la Beaune. Văzându-l, mi s-a părut că cel mai de seamă lucru din tot filmul e titlul. ÎNn rest, aceeaşi placă a mizeriei noastre, cu case de copii orfani… Pornind de aici, s-a recurs la tot felul de şarade::” Eu când vreau să iubesc, iubesc”, „Eu când urăsc, urăsc”, „Eu când vreau să fur, fur” etc. Şi uite că dl. ex-general Ion Mihai Pacepa ne dă prilejul să observăm ce spunem în titlu, fiindcă domnia- sa va scoate o nouă ediţie a cărţii „Orizonturi roşii” la Editura Humanitas, în luna mai ale anului curent. Văzând fragmentele ce vor să completeze noua ediţie, fragmente „transpirate” pe ici şi colo, în mass-media, pot să spun că fostul general de securitate minte într-un stil barbar. M-aş mira, iubitec cititorule şi cititoare, ca un trădător să nu fie şi mincinos. Mira-m-aş!

Noua ediţie vrea să aducă nişte precizări, acum, după „treizeşdoi” de ani de când insul a fugit la inamic (iulie 1978) să deconspire tot ce ştia mai preţios despre ţara sa. Asta ca asta, dar la mijloc au fost vieţile multor agenţi din serviciile româneşti externe, şi secrete vitale pentru orice stat, ceea ce a însemnat un multilateral dezastru . Zic ţară, fiindcă orânduirile se tot schimbă, dar ţara rămâne veşnic.

Ce aduce nou fostul genral cu această nouă ediţie? A simţit –zice- că trebuie să spună adevăratul motiv pentru care omul de încredere al tovarăşului şi coanei Leana a luat-o cu coada între picioare spre inamic. Până acum, atâtavreme, se vede că n-aştiut. Te întrebi, ca prostul în cânepă: 32 de ani n-a putut să ne spună motivul fugii şi vrea acuma să ni-l spună? Dacă a avut un motiv (altul decât propria ticăloşie specifică tuturor trădătorilor din istoria lumii), de ce nu ni l-a spus? Ori nu l-a avut şi l-a născocit acum, când Nicolae Ceauşescu nu poate să-i arate obrazul. Eu cred cî varianta ultimă e mai credibilă. Acum l-a născocit, căci de era adevărat ni-l spunea de când e lumea. N-o fi fost mai mare taină decât bomba atomică!

Zice fostul om-general de securitate, că l-a chemat „tovarăşul” la Techirghiol, unde meregea des vara să facă băi de nămol. Acolo, unşi deopotrivă cu negreala lacului, au mers la mijlocul bălţii şi acolo i-a dat dispoziţie, foarte în şoaptă (să nu audă ciorile?) imitându-i (în scris) „tovarăşului” bâlbâiala: „N-Noel- trebuie omorât!” (Noel Bernard acesta era păpuşa marionetă- director de post, care preda materialele primite de laWashington la Europa Liberă şi le da spre cititre subalternilor). Cică să-i dea de „mâncare” fină…pulbere a unui izotop de taliu primită de la KGB, care produce un cancer galopant. Ascultător, ca un securist din 1951, Pacepa face sluj:”Am înţeles, tovarăşe Comandant Suprem!”. Ce slugarnică otreapă! Adică erau amândoi cu nămol, „tov-ul” îi vorbeşte amical o „problemă” ( presupunem că o fi fost aşa), iar el face pe sluga Pristanda!” „După aia - ar fi spus „tovarăşul cel mare”- „şi celellate viespi. Începi cu Goma, (Emil) Georgescu. La ăştia le dai Semtex” (Semtexul era un explozibil greu dectectabil, produs de securiştii din Cehoslovacia-n.n.). „Un pachet să-i faci, carne tocată!”ar mai fi spus „tovarăşul”. Şi încheia, zice-se:”Apoi ar trebui distrus tot viesparul.” , adică postul „Europa liberă”.Omul de încredere al cârmaciului suprem nu poate îndura aşa ceva. I s-a trezit conştinţa şi atunci s-a gîndit că el, decât să dea aşa ordine, mai bine îşi lasă nevasta, copiii, pe „tovarăşul”, ţara şi se duce direct la ”duşmanul de clasă”, care- l va face fericit. Se şi visa liber, cu un iaht prin Florida, gratulat pentru o aşa fugă sănătoasă, devenit „erou” al acestui înverşunat război dintre sisteme! Dacă termina patru clase primare, ar fi trebuit să ştie că de cinci mii de ani, duşmanul se foloseşte de trădători, dar îi dispreţuieşte ca pe ultimele gunoaie, ca pe cei mai laşi bipezi. Daunele aduse atunci ţării au fost imense, dar şi după 1989, democraţi fiind, nimeni n-a luat în braţe „broasca cea urâtă”. Tuturor „li se zburleşte părul pe spinare”.

Astă ”’tâmplare” cu Ceauşescu la Techirgiol o fi fost un aşa de mare secret încât l-a ţinut sub obroc trei decenii? Da proşti ne crezi, fostule general ajuns soldat! Toată viaţa n-am putut răbda duhoarea minciunii şi o simţeam de la zece mile, fie că venea de la elevi, fie de la adulţi.

Ca să fie pagini mai multe, ne fericeşte omul (scuze!) şi cu o „analiză” a situaţiei din ţările din Est, după 1989! Deplânge că nu s-au făcut epurările cuvenite şi s-a adoptat „modelul spaniol” (zicem noi) de a nu prigoni pe nimeni şi a lăsa zahărul să se dizolve singur şi încet! Drept are omul! Spera că-l vom aduce pe domnia-sa cu surle şi tromboane şi-l vom pue pe un soclu înalt, că-i vom cânta osanale! Nici poveste, bre omule! Nu credem că nu intuiai încă de mult, că după ce te faci rudă cu Iuda , Golia trădătorul, cu „cei cu picioare în ghips” fără motiv şi toată trupa celor ce şi-au vândut stăpânii (buni-răi cum vor fi fost), în istorie nu mai e alt loc, că acestora nu li se ridică monumente, nici laude, nici bucurie, nici cânt, ci –maximum-o stânjenitoare tăcere. Tacitus, faimosul istoric al Imperiului Roman spunea:”Romani, iubiţi-vă patria atîtatimp cât o aveţi, ca nu cumvapierzând-o săvi se sfâşie inima de dorul ei!” Dăm cu piciorul în valori unice: credinţă, Dumnezeu, iubire, patrie… şi nici nu bănuim că nu le vom mai afla niciodată..