Fiul lui Lavrenti Beria povesteşte... (7)

Beria , şeful poliţiei secrete staliniene bănuia că un astfel dedocument de maximă importanţă cum era ”Planul Barbarossa” (de invazie a Uniunii Sovietice de către Germania) ar putea –culmea- să nu fie luat în seamă. L-a dat şi generalului sovietic Vasilievski, un favorit al lui Stalin. Acesta l-a studiat vreme de o lună, la biroul lui Beria de la închissoarea Lubianka -unde-şi avea sediul- dar...ce folos, din moment ce nu a îndrăznit să il prezinte şi lui stalin. Aflând că şi Stalin are o copie, s-ofi gândit că nu are rost, din moment ce şeful cel mare nu zice nimic.

După război, mareşalii Jukov şi Timoşenko, ce au condus succesiv Statul Major al Armatei Roşii, au declarat că ei nu au avut cunoştinţă de un asemenea plan. Şi nici Nikita Hruşciov, membru al Biroului Politic al PCUS- deşi responsabilitatea de a arăta acestora un document de asemenea importanţă de viaţă şi moarte pentru statul sovietic era evidentă.

În luna mai a anului 1941, superspionul Richard Sorge de la ambasada Germaniei de la Tokio, transmite şi el date ultrasecrete despre ziua şi ...ora când Uniunea Sovietică avea să fie atacată de Hitler: 21 iunie 1941, în zorii zilei. Stalin...îl ignoră.

În aceeaşi lună mai, un submarin german care patrula în apele Leningradului cere să fie primit în baza maritimă Kronstadt. La bord urcă doi amirali ai flotei sovietice-Kuzneţov şi Galler, iar ca interpret este folosit Sergo Beria, cel care ne povesteşte.

În prezenţa lor, căpitanul submarinului desigilează un document care arată că Uniunea Sovietică va fi atacată foarte curând, iar ei vor primi un semnal codificat în acel moment, pentru a trece şi ei cu submarinul, la atac. Pentru a transmite aceste date, a fost nevoie să fie executaţi naziştii fideli lui Hitler de la bordul submersibilului.(Aţi văzut filmul „Octombrie Roşu”?-variantă americană a întâmplării?)

_-Dar cum vă veţi întoarce voi acum în Germania? au întrebat amiralii.

- Noi o să mai patrulăm, iar când va începe războiul, vom ancora într-un port sovietic-au spus ei.

Informaţii demarepreţ, dar... celmare, Stalin le-a ignorat într-un mod criminal, deşi datoria lui era să informeze de îndată forurile politce(Biroul Partidului Comunist) şi cele militare(Statul Major al Armatei). Ceilalţi aucrezut că e vreo intoxicare.

x x

Apăreau mereu mai multe informaţii...dar ce folos să vorbeşti unui surd?

În noaptea dintre 19/20 iunie, doi ofiţeri germani reuşesc ca prin minune, să treacă graniţa şi cer să fie duşi grabnic la comandamentul armatei sovietice:

-Genossen!(Tovarăşi!) Mâine noapte armatele germane de pe tot frontul vor ataca Uniunea Sovietică. Vă rugăm comunicaţi această informaţie personal tovarăşului Stalin! Pe dată se ia legătura cu Kremlinul, apoi cu tovarăşul Stalin...personal. I se comunică teribila, extraordinara informaţie. După ce pricepe despre ce e vorba, tovarăşul Stalin porunceşte:

-Striliaiite ani! (Împuşcaţi-i!)