Jertfa aduce bucurie

Bucuria este cea mai înaltă izvorăşte din jertfă. Numai atunci când se jertfeşte cineva se înrudeşte cu Hristos, pentru că HRISTOS ESTE JERTFĂ.

Binele este bine, dar numai atunci când cel ce îl face jertfeşte ceva din sine: somn, odihnă etc. De aceea a spus Hristos: „Din sărăcia ei”. Când sunt sătul de somn şi merg să stau noaptea cu cineva care are nevoie de ajutor, asta nu are mare valoare. Dacă îmi place şi vorba, pot să fac asta ca să mă bucur de tovărăşie, să mă destind puţin. Dar dacă sunt obosit şi fac o jertfă, ca să ajut pe cineva, simt o bucurie paradisiacă. Atunci mă bombardează binecuvântarea lui Dumnezeu!

Atunci când cineva se îngreuiază nu numai să facă o slujbă cuiva, ci chiar să facă o treabă pentru el însuşi, unul ca acesta se oboseşte cu odihna.

Şi nu numai când dăm, dar şi când trebuie să luăm ceva, să nu ne gândim la noi înşine, ci să căutăm totdeauna ce odihneşte pe celălalt suflet. Să nu existe în sufletul nostru nesaţul, să nu avem gândul că suntem îndreptăţiţi să luăm oricât vrem şi să nu rămână nimic pentru celălalt. După cum se vede, e vorba iarăşi de duhul jertfei. În viaţa duhovnicească toată cheie este aici. Odihna ta se naşte din odihna celuilalt.

Omul dă examene în greutăţi. Deci, dacă el nu începe de acum să facă vreo jertfă, să-şi jertfească o dorinţă, un egoism, cum va ajunge să jertfească viaţa sa într-o clipă grea? Dacă acum se gândeşte la osteneală şi caută să nu se ostenească puţin mai mult decât altul în vreo treabă, cum va ajunge la starea să alerge ca să moară el şi să nu fie omorât aproapele lui? Vor veni ani grei şi, de pildă, dacă pe vecinul său, având acela temperatură, îl va vedea căzând în drum, îl va lăsa şi va pleca şi va spune: „mă duc să mă odihnesc, ca să nu cad şi eu”.

Cei care îşi jertfesc viaţa lor din dragoste curată, ca să îi protejeze pe semenii lor Îl imită pe Hristos. Aceştia sunt cei mai mari eroi, pentru că şi moartea tremură înaintea lor, fiindcă ei înfruntă moartea din dragoste şi astfel câştigă nemurirea, luând cheia veşniciei de jos, de sub placa mormântului şi înaintează cu uşurinţă spre fericirea veşnică.