Sfântul profet Ilie Tesviteanul

A trăit în vremea celui mai înverşunat împărat păgân al Israelului, Achav, care era căsătorit cu o păgână ce se închina la zeul Baal. Mai mult, a adus din ţara acesteia 450 de preoţi să slujească zeului păgân şi să atragă poporul la închinarea la idoli. Pe profeţii care apărau credinţa în Dumnezeu, răul împărat Achav i-a persecutat (prigonit) şi ucis. Numai proorocul Ilie a avut curajul să se opună lui Achav. L-a mustrat şi i-a spus că pentru păcatele sale îl va pedepsi Dumnezeu, împreună cu poporul rătăcit.
Au urmat 3 ani şi jumătate de secetă şi foamete, iar pe Ilie a dat poruncă să-l omoare. El s-a adăpostit lângă pârâul Crit, trăind cu hrana ce o aducea un corb. Când a venit seceta, Critul a secat şi profetul Ilie şi-a găsit loc în munţii Libanului, în Sarepta Sidonului la o femeie săracă. Acesteia, Ilie i-a înmulţit uleiul şi făina încât i-a ajuns în cei trei ani şi jumătate de secetă.
Femeia avea un băiat, care s-a îmbolnăvit şi a murit, însă Ilie l-a înviat.
După anii de secetă şi foamete, sfântul profet s-a dus la împăratul Achav şi i-a cerut să lase poporul să se închine lui Dumnezeu căci numai aşa va înceta seceta. Achav a răspuns că Baal este Dumnezeu. Atunci Ilie s-a adresat poporului; pentru ce sunteţi nehotărâţi şi oscilaţi când de partea lui Dumnezeu, când de partea lui Baal?
Ilie i-a propus împăratului să adune tot poporul, pe toţi preoţii lui Baal şi să vină şi el pe muntele Carmilului. Mai spune proorocului că numai el a rămas din slujitorii Domnului; Baal are 450 de preoţi. Aduceţi dară doi boi. Ei să-şi aleagă unul, să-l jertfească, dar foc să nu pună. Să-l cheme pe Baal să aprindă jertfa. Celălalt îl voi jertfi eu, fără foc şi voi chema numele Domnului Dumnezeu. Care va da foc, acela va fi Dumnezeu. Poporul a strigat: - bun este cuvântul tău!
Preoţii lui Baal au pus boul pe altar şi toţi cei 450 au înconjurat altarul, se rugau, cântau şi strigau; se trânteau la pământ şi iar strigau: „Auzi-ne, Baal, auzi-ne!” Aşa până la amiază. Baal nimic. Ilie îi îndemna: „Strigaţi mai tare, treziţi-l din somn. Preoţii au flămânzit, au ostenit; s-au dat la o parte, fără ispravă. A venit rândul lui Ilie Tesviteanul.
Ilie a făcut altar de piatră. A solicitat apă multă pe care a turnat-o pe jertfă; apa a curs pe altar până s-a umplut aracul. Apoi s-a rugat: Doamne Dumnezeul lui Avraam, a lui Isac, a lui Iacob, auzi-mă astăzi cu foc, ca să cunoască tot poporul acesta că tu eşti Domnul Dumnezeul nostru. Şi s-a aprins altarul şi jertfa.
Poporul a căzut la pământ strigând: „Domnul este Dumnezeu adevărat!” Pe preoţii lui Baal i-a alungat şi i-a omorât.
Prin jertfa de pe Carmil, Dumnezeu a relevat că dumnezeii mincinoşi nu pot trăi mult. Mai curând ori mai târziu trebuie să piară. În aceeaşi zi a coborât din cer ploaie lină şi roditoare.
Împăratul Achav şi soţia au vrut să-l ucidă pe Ilie, dar Ilie a fugit în pustiu până când a aflat că aceştia au săvârşit un alt mare păcat, anume: unui om sărac i-a luat via moştenită de la părinţi şi l-au ucis! Ilie l-a numit pe Achav hoţ şi ucigaş. I-a prorocit că va fi mâncat de câini, ceea ce s-a împlinit la 3 ani.
La bătrâneţe, profetul Ilie a mers în părţile Iordanului, unde l-a uns proroc pe un învăţăcel al său, Eliseu. Apoi, Dumnezeu l-a ridicat viu la cer.
Sfântul profet Ilie se sărbătoreşte în 20 iulie, după calendar.
prof. Ioan I. Bureacă