„Au nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea” I Cor 6,2

Sfânta noastră Biserică Ortodoxă prăznuieşte în 20 iulie pe unul din cei mai înflăcăraţi prooroci „Ilie Tesviteanul, care este şi ocrotitorul Sfintei noastre Biserici, prilej de mare bucurie în această zi de sărbătoare.

Sfântul Ilie s-a născut cu 600 de ani înaintea Domnului Iisus Hristos, în ţara Galladului într-o cetate numită TESVI, de unde îi vine şi numele. Tatăl Sf. Ilie se numea Sovac şi era din neamul marelui preot Aaron. A crescut în viaţă curată, înclinând spre darul preoţiei, cugetând totdeauna la legile lui Dumnezeu.

Cunoscând toate răutăţile şi nelegiuirile poporului Israel peste care împărăţea Ahab, s-a rugat mult pentru a întoarce poporul la slujirea adevăratului Dumnezeu şi îndepărtarea de idolul Baal.

Sfântul Proroc Ilie, plin de râvnă şi mânie s-a dus la regele Ahab şi i-a zis: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, al cărui slujitor sunt, că în anii aceştia nu va mai fi nici rouă, nici ploaie pe faţa pământului, decât numai după cuvântul meu, când voi zice eu”.

Împăratul Ahab, care nu credea în Dumnezeu, nu i-a păsat de cele auzite, crezând că ploaia le-o dădea idolul Baal.

Dumnezeu i-a spus Sfântului Ilie că în acest timp de secetă să se ascundă la un pârâu, anume HORAT, împrejurul Iordanului, de unde va bea apă şi unde corbii îi vor aduce pâine şi carne. Secând acest pârâu din cauza secetei mari, Dumnezeu îi porunci să se ducă în Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă care-l va hrăni şi astfel s-au împlinit trei ani şi jumătate de secetă şi foamete în tot pământul.

Cerul era ca de aramă şi pământul de fier, pierind de foame animale şi oameni, peste tot era chin şi jale.

Cu toate acestea, Sfântul Ilie, ocrotit de Dumnezeu în casa acestei văduve, se ruga mereu sporind făina şi untdelemnul din ulciorul ei.

Astfel petrecându-se lucrurile, poporul şi-a dat seama că l-a supărat pe Dumnezeu, dar regina Izabela dicta acolo şi nimeni nu putea să i se împotrivească.

Împăratul Ahab îl întâmpină pe Sf. Ilie şi îi zice cu asprime: „Tu eşti cel care răzvrăteşti pe Israel?”. Sf. Ilie îi răspunde: „Nu eu răzvrătesc pe Israel, ci tu şi casa tatălui tău, căci aţi lăsat pe Domnul Dumnezeul nostru şi aţi urmat pe idolul Baal. Trimite acum şi adună tot poporul lui Israel la mine, în muntele Carmelului şi pe toţi popii: pe cei 450 de prooroci fără de ruşine a lui Baal, precum şi pe cei 400 de prooroci mincinoşi care mănâncă din casa Izabelei”.

Aici, Sf. Proroc Ilie a mustrat poporul şi a cerut semn de la Dumnezeu pentru aprinderea jertfei; căzând foc din Cer. Au fost aduşi doi viţei în mijlocul poporului, unul ca jertfă din partea proorocului şi altul din partea idolului. Aprinderea jertfei proorocului Ilie, la rugăciunea lui fierbinte către Dumnezeu, a făcut să se audă din gura poporului: „Cu adevărat acesta este Dumnezeul cel adevărat, Dumnezeul lui Ilie, afară de El nu este alt Dumnezeu”.

A căzut închinarea la idolul Baal şi s-a nimicit poporul care-i slujea, petrecându-se toate acestea în faţa regelui Ahab, căruia proorocul Ilie i-a spus să se grăbească să plece că ploaie mare va cădea pe pământ. Sf. Ilie s-a retras în munte la rugăciune şi, Dumnezeu ascultându-l, cerul s-a deschis şi pământul s-a adăpat cu ploaie din belşug.

Văzând împăratul Ahab această minune, şi-a recunoscut rătăcirea şi s-a întors acasă, plângându-şi păcatele sale. Multe minuni a mai făcut Sfântul Ilie; l-a înviat pe fiul văduvei unde a fost găzduit, a despărţit apa Iordanului cu cojocul, s-a rugat şi-a căzut foc din cer peste vrăjmaşii lui.

Sf. Proroc Ilie l-a văzut pe Dumnezeu într-un chip minunat, aşa pe cât a fost posibil omului să-L vadă. Spre sfârşitul vieţii, sfântul a cunoscut cu duhul că a sosit vremea să-l ia Dumnezeu la Cer. Avându-l alături pe Elisei, pe când vorbeau împreună, un car de foc tras de cai de foc s-a coborât între ei şi Sf. Ilie a fost răpit la cer, iar Elisei privea cum se înălţa Sf. Ilie spre cer în acel car de foc tras de cai de foc.

Elisei privea cu ochii-n lacrimi înălţarea la cer a Sf. Proroc Ilie, zicând: „Părinte, Părinte, cerul şi caii lui Israel”, ca şi cum ar fi zis: „o Părinte, Tu ai fost toată puterea lui Israel, a poporului, cu rugăciunea şi râvna ta s-au îndreptat toate în ţara noastră”.

Cunoscând viaţa Sf. Proroc Ilie, zelul pentru adevărata slujire a lui Dumnezeu, ne gândim la multe împrejurări ale vieţii acestuia în care ne îndepărtăm de cinstirea lui Dumnezeu şi respectarea Sfintelor lui porunci. În iconografia bisericească, Sf. Prooroc Ilie este reprezentat în car de foc, tras de cai de foc, sau hrănit de corb pe muntele Carmel.

Luni, Sfânta noastră Biserică, împreună cu binecredincioşii ei creştini se bucură de ocrotirea Sf. Prooroc Ilie şi de puterea rugăciunilor lui.

Să-L cinstim pe Dumnezeu, să-I mulţumim pentru toate şi să-i aducem laudele şi jertfele noastre în Sf. Biserică, rugându-L şi zicând: „Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul puterilor şi a toată milostivirea, auzi-ne şi trimite focul cel dătător de Lumină al Duhului Sfânt şi primeşte jertfele inimilor noastre”.

Dorim şi transmitem tuturor credincioşilor care poartă numele Ilie viaţă binecuvântată întru lungime de zile, dragoste pentru slujirea lui Dumnezeu şi a Sfintei Biserici strămoşeşti.

Preot Constantin Mileşan,

Parohia Sf. Ilie Bistriţa