La mulți ani întregului personal din Serviciul de Ambulanță Județean Bistrița-Năsăud!

MESAJUL CONDUCERII SERVICIULUI DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN BISTRIȚA-NĂSĂUD

Cu ocazia Zilei Naționale a Ambulanței din România, care împlinește 120 de ani de existență, urăm ”La Mulți Ani” întregului personal din Serviciul de Ambulanță Județean Bistrița-Năsăud!

Plecăm fruntea cu respect în fața fiecărei secunde pe care o dăruiți salvării de vieți. Pentru toți cei din familia SAJ BN, medici, asistenți medicali, ambulanțieri, operatori de urgență și voluntari, cuvintele sunt prea puține !  Sunteți inima care bate în ritmul urgenței zi și noapte. Deși insuficienți numeric, prin abnegația și devotamentul exemplar față de concetățeni, ați reușit de-a lungul timpului să transformați speranța în realitate la fiecare misiune.

În spatele fiecărei sirene care sună pe străzi se află atât oboseala voastră, cât și curajul, devotamentul, profesionalismul exemplar și mai ales empatia față de pacienți.  Vă mulțumim pentru fiecare suferință alinată și pentru fiecare viață salvată!

Pentru comunitate, transmitem astăzi un mesaj de siguranță: Serviciul de Ambulanță este și va rămâne un pilon de neclintit. Suntem la datorie 24 de ore din 24, ghidați de un singur crez: ajutorarea, alinarea și viața voastră sunt misiunea noastră! 

La mulți ani Ambulanța România! 

La mulți ani Serviciului de Ambulanță Județean Bistrița-Năsăud! 

*** 

SCURT ISTORIC AL SERVICIILOR PUBLICE DE AMBULANȚĂ  DIN ROMÂNIA 

Una dintre cele mai vechi atestări documentare privitor la compasiunea umana implicată activ în alinarea suferinței aproapelui o găsim in parabola bunului samaritean din Noul Testament.  În spiritul acelorași înalte valori morale, pragmatici romanii vor declama mai târziu laconic :  “Hostes in pugna, dum vulnerati fratres” (dușmani în luptă, răniți suntem frați) Primele instituții specializate, apărute ca o necesitate, în caz de război sunt amintite de Herodot și Homer în scrierile lor. Însă pe timp de pace, în jurul anul 400 d.Ch. apar instituții bine definite pentru ajutorarea sanitară curentă. Primii brancardieri recompensați bănește pentru activitatea prestată apar sub domnia împăratului bizantin MAURICIUS (în jurul anului 600). Mult mai târziu, în țările alpine, călugării iezuiți întreprind o importantă operă samariteană, riscând pedepse aspre în cazurile înecaților și sinucigașilor. În 1776 ia ființă prima “Societate de Salvare”, în orașul Amsterdam, important centru comercial și financiar. În 1881, ca urmare a incendiului catastrofal de la Ringtheater, ia ființă “Societatea de Salvare din Viena”. La 2 decembrie 1886  s-a constituit ”Societatea Voluntară de Salvare” de la Timișoara, din inițiativa lui Georg Neumann, Alexander Kohn şi Karl Rosenstein. Societatea și-a procurat trei bărci și prăjini amplasate în zonele periculoase ale râului Bega, abia în 1890 reușind să cumpere și primele trăsuri pentru uscat. 

În urma unor discuții, în 27 ianuarie 1892 într-un local din centrul Clujului se înființează Societatea de Salvare, care folosea o trăsură cu targă, având un doctor, un felcer, un vizitiu, dar și o trusă de medicamente. La 28.07.1906 se aud pe străzile Bucureștiului primele semnale sonore dătătoare de  speranță, când a luat ființă, din inițiativa particulară a doctorului Nicolae Minovici, ”Societatea de Salvare din București” , sub deviza: “totdeauna și tuturor, gata pentru ajutor”. Prima ambulanță care a circulat în București a fost donată de stația de salvare din Viena. Echipajul era format din vizitiu și sergenți de oraș, instruiți de dr. Nicolae Minovici. 

În 1912, au fost aduse în București, de la Paris, primele ambulanțe de tip auto. 

În anul 1931, profesorul Nicolae Minovici a teoretizat, pentru prima dată în lume, ”împingerea actului medical calificat la locul accidentului”. În anul 1934, în localul Salvării se înființează Spitalul cu serviciu permanent de urgență din România, al doilea din Europa după cel din Moscova. Apare astfel, primul sistem integrat de asistență medicală de Urgență : Salvarea și Spitalul de Urgență. Până la declanșarea celui de Al Doilea Război Mondial, activitatea Salvării București avea să fie apreciată de presa internațională ca una dintre cele mai bune din lume. În 1948, guvernul comunist naționalizează Salvarea, care își oprește activitatea pentru câteva luni, după care este redeschisă sub denumirea de Stația de Salvare București. În 1956, la Stația de Salvare a Municipiului București, a apărut prima ambulanță antișoc, numită „Mireasa”. Aceasta a fost realizată prin munca unor cadre medicale, fiind montată în atelierul propriu pe șasiul unui camion Molotov și având în dotare  :  • Pulmotor și aspirator pentru suport respirator, • Truse de mică chirurgie și atele, • Materiale de pansament și medicamente pentru urgențe 

În perioada socialismului din România, serviciul de ambulanță era cunoscut simplu drept „Salvarea”, funcționând ca o secție subordonată spitalelor locale . Asistența suferea de lipsuri materiale majore, iar baza operațională se sprijinea pe resurse autohtone modeste - Dacia break și TV-uri făcute la Autobuzul și pe un personal dedicat. 

În 1992, s-a înființat, în cadrul Serviciului de Ambulanță al Municipiului București, prima școală de Ambulanțieri și Operatori Registratori de Urgență din România. În 1995, prin  HGR nr.174/1995 se înființează Serviciile Județene de Ambulanță și Serviciul de Ambulanță al municipiului București, unități cu personalitate juridica, cu organigrama proprie, aflate in subordinea Ministerului Sănătății Publice, prin Direcțiile Județene de Sănătate Publica. În anul 2001 începe dotarea cu ambulanțe moderne de tip A.R.T.I. și A.U.R. printr-un program finanțat de Bănca Mondială. 

În anii 2003 – 2005 se înființează în România Sistemul Național Unic de Apel de Urgență 112, care a făcut posibilă interconectarea tuturor agențiilor de intervenție (ambulanță, pompieri, poliție, jandarmi, salvamont etc.). Anii 2006 – 2007 marchează începutul sistemului integrat de urgență din ziua de azi. 

În anii 2007-2009 se dotează serviciile de ambulanță cu autospeciale moderne, tip C2, B1/2, A1/2 și ACD, destinate asistenței medicale de urgență, transportului neasistat și consultațiilor de urgență la domiciliu. 

Data de 26 iulie 2011 marchează organizarea de către SABIF și ASSB a celui mai mare curs de resuscitare din lume, intrat în Cartea Recordurilor.  La data de 13.03.2015 intră în vigoare Legea nr. 22/2015 privind instituirea zilei de 28 iulie ca fiind  Ziua Națională a Ambulanței din România. Înnoirea parcului auto al serviciilor de ambulanță a fost demarată în perioada 2018-2019, când  Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU) a achiziționat ambulanțe Renault tip B1/2, C și ulterior A2, prin Programul Operațional Infrastructură Mare (POIM) derulat în cadrul proiectului „Îmbunătățirea capacității de intervenție la urgențele medicale”. 

Anul 2025 marchează un pas important pentru sistemul de urgență din România când, prin intermediul Departamentului pentru Situații de Urgență și al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, în cadrul Programului de Dezvoltare Durabilă 2021–2027, finanțat din fonduri europene nerambursabile, au fost livrate ambulanțe noi tip B1/2 4x4 și tip C  Man, echipate la cele mai înalte standarde, pentru a îmbunătăți calitatea îngrijirilor acordate pacienților.