Meditaţie la Duminica a 28-a după Rusalii

Ev. Lc. 14, 16-24
Cum să ne pregătim, ca şi creştini, pentru sărbătoarea Crăciunului

Viaţa omului este legată de evenimente mai importante sau mai puţin importante. Când apare un eveniment important – naştere, botez, căsătorie, examen – căutăm să ne pregătim cu lux de amănunte pentru ca totul să decurgă bine şi frumos.
Evanghelia de astăzi ne vorbeşte despre Cina cea Mare, pe care a pregătit-o Stăpânul, chemându-i mai întâi pe cei aleşi. Aceştia au refuzat ridicând diferite pretexte, iar în cele din urmă au fost chemaţi toţi.
Pilda are două înţelesuri: în primul rând se referă la istoria mântuirii neamului omenesc, prin care mai întâi este chemat poporul evreu şi apoi celelalte popoare, dar se referă şi la viaţa noastră, a fiecăruia, la modul în care noi răspundem chemării lui Dumnezeu la mântuire sau refuzăm.
La invitaţia Lui, omul trebuie să răspundă nu printr-o credinţă interioară ascunsă ci prin exteriorizarea acestei credinţe, prin fapte concrete.
Mulţi ignorăm invitaţia lui Dumnezeu, nu-i dăm atenţie, ţinem atât de mult la bunurile noastre trecătoare încât le luăm drept scuze pentru a răspunde invitaţiei la mântuire. Toţi cei care au refuzat nu au ştiut să facă diferenţa între ceea ce este urgent şi important.
Ex: cercetarea părinţilor nu e urgent, dar este foarte importantă;
- îngrijirea sănătăţii – nu e urgent, dar este foarte importantă;
- rostirea rugăciunilor nu e urgentă – dar este foarte important să te rogi dimineaţa şi seara
Şi atunci, cum ar trebui să ne pregătim pentru Crăciun?
Dacă din punct de vedere material căutăm să nu ne lipsească nimic nouă şi celor dragi, din punct de vedere spiritual cel puţin două lucrări ar trebui să facem în această perioadă: Spovedania şi Împărtăşania.
Alexandru Schnemann zicea că „fiecare sărbătoare ne cheamă spre ceva diferit, spre un alt mod de viaţă, spre experienţa luminii duhovniceşti”.

1. Spovedania – Ce este?
Dacă Sf. Taine sunt lucrări văzute prin care în chip nevăzut se revarsă harul lui Dumnezeu – Spovedania (Pocăinţa sau Mărturisirea) este Sf. Taină prin care credinciosul, mărturisindu-se în faţa preotului duhovnic şi primind dezlegare de la aceasta, primeşte, prin puterea Duhului Sfânt, iertarea păcatelor mărturisite.
Care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească pentru ca o spovedanie să fie bine primită? – Să fie sinceră, să fie completă, secretă, cu părere de rău şi nu în ultimul rând cu făgăduinţă de îndreptare.
Sf. Vasile cel Mare spunea: „precum bolile trupeşti le descoperim medicilor care ne pot vindeca, tot aşa bolile sufleteşti să le descoperim preoţilor care ne pot ajuta”; iar Sf. Ioan Gură de Aur ne arată: „că niciun păcat nu este aşa de mare ca să nu poată cuceri generozitatea Stăpânului”.
Care sunt beneficiile spovedaniei?
În primul rând ne aduce pacea cu Dumnezeu, pentru că, prin păcat, omul se răzvrăteşte împotriva lui Dumnezeu, dar mărturisindu-se poate zice că psalmistul David – miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta; că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu este înaintea Ta pururi (ps. 50)
Spovedania ne aduce pacea cu aproapele, pentru că în fiecare zi ne greşim unul altuia – în familia, în societate sau la locul de muncă – şi uneori am vrea să reproşăm sau poate chiar să ne răzbunăm pentru răul pe care ni l-a făcut aproapele nostru, dar ne aducem aminte că de dimineaţă sau peste zi am rostit rugăciunea „Tatăl nostru” şi l-am rugat pe Dumnezeu să ne ierte păcatele noastre, precum şi noi iertăm celor ce ne greşesc.
Şi nu în ultimul rând, spovedania ne aduce pacea cu noi înşine, pentru că avem pe suflet de multe ori o greutate, o nemulţumire prin care am greşit sau păcătuit înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, dar mărturisindu-ne devenim eliberaţi de povara păcatului.

2. Împărtăşania
Sf. Cuminecătură (dumnezeiasca Euharistie sau Împărtăşanie) este Sf. Taină prin care sub chipul pâinii şi al vinului sfinţite, credinciosul se împărtăşeşte cu însuşi. Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci,
În Taina Sf. Împărtăşanii, Hristos se jertfeşte, se află şi ni se dă, pentru că: cel ce mănâncă Trupul meu şi bea Sângele Meu petrece întru Mine şi Eu întru El.
Sf. Simion Noul Teolog spune că: „Împărtăşindu-ne îl avem întreg pe Iisus, iar Dumnezeu se coboară la om, iar omul se urcă la Dumnezeu.
Dacă acesta este primul mod de împărtăşire, să nu uităm că mai sunt şi alte mijloace prin care ne putem împărtăşi: prin rugăciune – Doamne Iisuse Hristoase, Fiu al lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul,
a. prin împlinirea poruncilor, pentru că aşa cum Sf. Max Mărturisitorul zice: „Hristos stă ascuns în poruncile Sale”;
b. prin auz: dacă mergi la Biserică auzi cuvântul lui Dumnezeu – predica, Evanghelia – dar şi prin miride, care sunt puse la proscomidiar, unde se pomenesc cei vii şi cei morţi, iar după Sf. Împărtăşanie preotul se roagă zicând: spală Doamnei păcatele celor ce s-au pomenit la Scump Sângele Tău”… „şi să-mi fie mie împărtăşania aceasta spre sănătate, bucurie şi veselie”, „iar la a doua şi înfricoşătoarea Ta venire învredniceşte-mă să stau de-a dreapta Slavei Tale…”.
Artiştii, pictorii, compozitorii, conducătorii au arătat frumuseţea şi puterea Sf. Împărtăşanii:
- Napoleon I, întrebat care a fost cea mai frumoasă zi din viaţa lui, a răspuns: ziua în care am cuminecat.
- Mozart – în Sf. Liturghie a preaslăvit Sf. Împărtăşanie;
- Leonardo Da Vinci – a pictat Cina cea de Taină;
- Sobieski – înainte de războiul cu turcii i-a îndemnat pe ostaşi să se cuminece.
În concluzia acestei meditaţii am putea spune cu părintele Arsenie Boca – nu trebuie să ne împărtăşim pentru că se apropie Crăciunul sau Paştile – ci ca să fim mereu cu Hristos.
Întrebare: - cât de mult te pregăteşte tu ca şi creştin pentru sărbătoarea Crăciunului – repet întrebarea, cât de mult te pregăteşti – în contextul celor spuse mai sus?
Pr. Vasile Beni