Pr. Vasile Beni: Hrana trupului şi hrana sufletului

De fiecare dată când deschidem şi citim în Sf. Scriptură, luăm cunoştinţă de noi fapte şi cuvinte ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Nu este capitol din Evanghelie, nu este verset, nu este rând, nu este cuvânt sau faptă evanghelică care să nu aibă o învăţătură dumnezeiască.
Evanghelia Duminicii a VIII-a după Rusalii, care este relatată de toţi cei 4 evanghelişti, ne aminteşte de una dintre minunile săvârşite de Fiul lui Dumnezeu, care a uimit lumea.
Minunea s-a petrecut după ce Irod a pus să i se taie capul Sf. Ioan Botezătorul, atunci când Iisus, întristat, s-a retras într-un loc pustiu. Mulţimea, aflând unde este, au venit la El cu dorinţa de a-L asculta şi de a-L vedea, iar Mântuitorului făcându-i-se milă, I-a tămăduit pe bolnavii lor.
Făcându-se seară, apostolii vin la Iisus şi îi spun Acestuia să dea drumul mulţimilor să meargă în sate să-şi cumpere de mâncare, dar Mântuitorul le răspunde apostolilor că nu trebuie să se ducă ci să le dea ei. Dar pentru că nu aveau decât 5 pâini şi 2 peşti, i-au pus în faţa lui Iisus care, privind spre cer, a mulţumit, a binecuvântat, a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii mulţimilor, astfel încât s-au săturat cu toţii, ba au rămas şi 12 coşuri de fărâmituri.
Ceea ce reţinem în chip special din Evanghelie este că Mântuitorul nu a săturat numai trupeşte mulţimile, ci a hrănit mai ales sufleteşte.
Există o realitate pe lângă care se pare că adesea trecem fără să o luăm prea mult în seamă, şi anume, că sufletul nostru trebuie hrănit şi nu oricum.
Observăm şi constatăm - există şi este adevărat pentru oricine o foame a trupului şi o foame a sufletului. Există o sete a trupului, dar şi o sete a sufletului.
Dacă ne hrănim trupul pentru a creşte şi a-şi împlini rostul care-l are, trebuie să ne hrănim şi sufletul. Dar cum?
Hrana spirituală o găsim în cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum Mântuitorul ne îndeamnă – „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu” şi în Sfânta Împărtăşanie, iar pe acestea le găsim în sfânta şi dumnezeiasca Liturghie.
Ce este Sf. Liturghie? – Slujba de laudă şi preamărire adusă lui Dumnezeu. Dacă prin celelalte Taine primim anumite daruri, în Liturghie primim darul darurilor care este Iisus Hristos. Iar scopul Sf. Liturghii este prefacerea pâinii şi a vinului în Trupul şi Sângele Mântuitorului, dar şi împărtăşirea credincioşilor.
Ce este Sf. Împărtăşanie? – Cea mai importantă Taină în care SE AFLĂ, SE DĂ şi SE JERTFEŞTE FIUL LUI DUMNEZEU. Sf. Simion Noul Teolog spune că în împărtăşanie Dumnezeu se coboară la om, iar omul se urcă la Dumnezeu.
Aceeaşi mulţime de oameni bolnavi, flămânzi de pâine şi mai ales de dreptate şi pace sufletească rătăcesc şi astăzi prin pustiul vieţii omeneşti fără să-i poată sătura nici averea, nici filozofia sau alte lucruri. Doar Iisus ne spune: daţi-le voi să mănânce. Ce? – Pâinea care s-a coborât din cer, pentru că cine va mânca din pâinea aceasta va fi viu în veci. Daţi-le voi să bea. Ce? Apa cea vie, pentru că cine va bea din apa aceasta nu v-a înseta în veac.
Cum ne putem stâmpăra foamea sufletului ne spune Sf. Scriptură şi scrierile Sfinţilor Părinţi: prin rugăciune – o putem face de câte ori vrem, în fiecare zi; prin auz – când mergem la biserică auzim Evanghelia, apostolul, heruvicul, priceasna, predica, pentru că, credinţa vine prin auz, iar auzul prin cuvântul lui Dumnezeu; prin miride, părticelele care scot pentru vii şi pentru morţi şi care atunci când se pun în Sfântul Potir ne adapă cu sângele Dumnezeiesc.
În încheierea aceste meditaţii să ne întrebăm, ca şi creştini, de câte ori ne stâmpărăm sau ne hrănim trupul într-o zi? Dar sufletul?