Preot Vasile Beni: Trăim într-un Univers plin de minuni

 

Textul Evangheliei la duminica a opta de după Rusalii: „În vremea aceea, Iisus ieşind, a văzut mulţime mare şi I s-a făcut milă de ei şi le-a vindecat bolnavii. Iar când s-a făcut seară, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis:”Locul este pustiu şi iată că vremea a trecut; dă drumul mulţimilor ca să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare“. Iisus însă le-a răspuns: „Nu trebuie să se ducă; daţi-le voi să mănânce“. Iar ei I-au zis: „Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti“. Şi El a zis: „Aduceţi-Mi-le aici!“ Şi poruncind mulţimii să se aşeze pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat; şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile; iar ucenicii, mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau cam cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. Şi îndată Iisus i-a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor”. (Matei 14,14-22)

Evanghelia duminicii a opta de după Rusalii ne descrie o minune săvârşită de Mântuitorul nostru Iisus Hristos în pustie, acolo unde a înmulţit cele cinci pâini şi cei doi peşti. Şi de aceea cred că ar fi potrivit să zăbovim puţin asupra minunilor din viaţa noastră. Însă pentru început să ne oprim şi să vedem ce este o minune.

Ce este o minune - Din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe, minunile sunt fapte dumnezeieşti mai presus de mintea omenească. Ele sunt fapte săvârşite în firea văzută numai cu puterea lui Dumnezeu, întrecând legile minţii şi ale firii şi care au loc în momente extraordinare, hotărâte de Ziditor, urmărind luminarea şi îndreptarea noastră în vederea mântuirii. Mântuitorul a săvârşit pe pământ minuni asupra firii, asupra oamenilor şi asupra Sa însuşi. El a oprit furtuna pe mare, a scăpat pe Petru de la înec, a prefăcut apa în vin, a înmulţit pâinile şi peştii, a vindecat bolnavi, a înviat morţi, ceea ce-L determină să spună: „De n-aş fi făcut întru ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut, păcat n-ar avea". (Ioan 15,24) Dintre minunile pe care Mântuitorul le-a făcut, cea mai mare este Învierea Sa din morţi. Minuni au făcut şi oamenii aleşi de Dumnezeu şi plăcuţi Lui: Moise, Ilie, Elisei, Daniil, Iona, Apostolii şi alţi sfinţi părinţi. Aceştia au săvârşit minuni cu puterea lui Dumnezeu, dovedind că aveau puterea Duhului de sus cu ei.

Cum deosebim minunile adevărate de cele neadevărate - Învăţătura Bisericii spune că minunile adevărate se deosebesc de cele mincinoase printr-o seamă de condiţii: să fie vrednice de numele lui Dumnezeu; să se producă cu mijloacele cu care s-au produs minunile Mântuitorului şi ale Sfinţilor; să nu contrazică Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie; să urmărească mântuirea sufletului omenesc; să aducă folos şi spor vieţii sufleteşti, nu morţii sau păcatului; săvârşitorul minunii să grăiască numai adevărul, să ducă o viaţă fără pată şi să urmărească numai adevărul şi să nu urmărească interese personale sau egoiste; să îndrepte moravurile la cei ce văd minunea; să dovedească lucrarea proniei dumnezeieşti; să poarte în ele siguranţa şi puterea Duhului lui Dumnezeu.                  Să ne oprim însă la mesajul pe care vrea să ni-l transmite această Evanghelie:

 1-Hristos este hrana spirituală a omenirii – Prin înmulţirea pâinilor, Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne arată în primul rând grija Sa proniatoare faţă de lume. Minunea înmulţirii pâinilor este considerată şi ca pildă, înţelegându-se că Hristos este hrana spirituală a omenirii. El este Pâinea Vieţii, care întăreşte şi hrăneşte inimile credincioşilor Săi. Oricât s-ar bucura omul de pâinea pământească, dacă nu are împreună cu bogăţia de bucate gustoase şi de bunuri materiale pe Hristos, pâinea vieţii, atunci nu-i rămâne nimic din toate bogăţiilor lui. Toate pier în mormânt. Ce le-a rămas Galileenilor, care s-au săturat prin minune, dacă ei n-au crezut în Hristos şi nu L-au urmat cu statornicie, ca să se hrănească şi ei cu pâinea vieţii? Domnul a spus lămurit către ai Săi că pâinile făcute prin minune, pe care le-au mâncat atunci, sunt o hrană trecătoare, o hrană care se mistuie. Dacă ei nu se îngrijesc de hrana care rămâne, dacă nu vor mânca pâinea vieţii, nu pot avea viaţă. Şi deoarece această pâine a vieţii este Trupul şi Sângele Domnului, de aceea a arătat El acest lucru în chip lămurit: “De nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi de nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi” Şi, ca să nu rămână nicio îndoială, a adăugat Domnul: “Eu sunt Pâinea Vieţii, pâinea cea vie care s-a pogorât din cer. Dacă va mânca cineva din pâinea aceasta, va fi viu în veci. Iar pâinea pe care o voi da Eu este Trupul Meu, pe care-l voi da pentru viaţa lumii” (In. 6,23,58). În Sfânta Euharistie, Cuminecătură sau Împărtășanie, Mântuitorul Iisus Hristos se dă pe El însuşi ca Pâine oamenilor. Rugăciunile liturgice ne arată că Mântuitorul Hristos este trimis ca hrană a toată lumea, este Pâinea cea cerească: "Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce Pâinea cea cerească, hrana a toată lumea, pe Domnul nostru Iisus Hristos L-ai trimis Mântuitor, izbăvitor şi binefăcător, Care ne binecuvântează şi ne sfinţeşte pe noi…" (Rugăciunea de la Proscomidie). Ori de câte ori primim pâine binecuvântată, fie că este Litia de la Vecernie, fie că este anafora de la Sfânta Liturghie, pâinea binecuvântată care se numeşte Paşti şi mai ales când primim Însuşi Trupul Domnului de la Sfânta Împărtăşanie, trebuie să fim conştienţi că suntem beneficiarii unei hrăniri minunate care se face prin Mântuitorul Hristos, că suntem părtaşi la o minune pe care Dumnezeu o face în raport cu noi oamenii, aşa cum a făcut odinioară cu evreii din pustie.

2-Hristos, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, ridicându-şi ochii la cer,  le-a binecuvântat”. Evanghelia ne spune şi cum s-a petrecut minunea. Domnul ia în mijlocul acelei mulţimi locul tatălui într-o familie, un tată înconjurat de copiii săi. Şi-a înălţat ochii la cer, ca să mulţumească Părintelui ceresc, învăţându-ne şi pe noi – spune Sf. Ioan Gură de Aur: ,, Să nu ne apucăm de mâncare până nu mulţumim Aceluia care ne-a dat această mâncare”. Căci hrana zilnică o primim din mâinile lui Dumnezeu şi se cuvine să-I mulţumim neapărat pentru aceasta. Dar omul, din nefericire, este atât de obişnuit cu binefacerile lui Dumnezeu, încât crede că Dumnezeu este îndatorat să-i facă mereu bine, fără ca el să se simtă dator să-I mulţumească lui Dumnezeu.Vedeţi , dacă cineva ne dă un lucru mărunt ne simţim datori să-I mulţumim, iar de Dumnezeu uităm foarte uşor. Evanghelia ne spune mai departe: „Şi au mâncat toţi şi s-au săturat”. Din acele cinci pâini au mâncat toţi. Nu numai unii, ci toţi, fără excepţie. Şi toţi s-au săturat. Căci ceea ce satură pe om, nu este belşugul câştigat pe nedrept, ci darul binecuvântării lui Dumnezeu .Şi nu numai că au mâncat toţi şi s-au săturat, dar „au strâns fârâmiturile, douăsprezece coşuri pline şi cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi copii” (v. 20-21).  Este foarte important să ştim că oricât de darnic este Domnul, nu-i place că noi risipim. Orice ai strâns astăzi, îţi va fi mâine de folos. Orice se economiseşte de la cei avuţi, este de trebuinţă pentru cei săraci. Din nefericire sunt mulţi creştinii care au belşug şi fac cheltuieli mari, pe când alţii flămânzesc şi sunt lipsiţi.

3- Minunile din viaţa noastră – A fost titlul la această predică  şi dacă privim cu atenție și avem ochi nu doar pentru a privi ci și pentru a vedea, am putea spune că trăim într-un univers plin de minuni de care nu ne dăm seama. Pentru că și un răsărit de soare e o minune, un răsărit de lună e o minune, un apus de soare e o minune, bobul de ploaie care cade este o minune. Omul este o minune, venirea noastră în lume este o minune. Nu numai omul e o minune, toate existenţele câte sunt în jurul omului, făcute de Dumnezeu, deci nefăcute de om, sunt minuni. Orice lucru pe care-l priveşti, din natura înconjurătoare, este o minune. Aşa încât, putem spune că trăim într-un univers de minuni. Și orice minune e un fapt real. Mulţi oameni se întreabă dacă astăzi Dumnezeu mai face minuni în viaţa noastră? Minuni se petrec zilnic, doar că nu vrem să le vedem. Cu fiecare dintre noi s-au făcut minuni: am fost bolnavi şi ne-am vindecat, am fost certaţi cu duşmanii noştri şi ne-am împăcat, ne-am vindecat de deznădejde şi exemplele pot continua la nesfârşit.

Spre final m-aş opri la o pildă care conţine atât de mult adevăr şi în care o profesoară întreabă pe un elev dacă ştie care sunt cele şapte minuni ale lumii. Acesta răspunde: Nu Ştiu. Dar pot să vă spun care sunt cele şapte minuni din viaţa mea. Şi elevul începe să enumere: Dumnezeu mi-a dat viaţă şi îmi poartă de grijă, am doi părinţi minunaţi, aud, văd, am înţelepciune de pot deosebi binele de rău şi sunt fericit. Amin!

Pr.Vasile Beni

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5