Mergem înainte

Umorul este de factură creştină, spunea părintele academician Dumitru Stăniloae. Băşcălia este de tradiţie comunistă. Râde de tot. Nu poţi râde de orice. Arta trezeşte omul din fiară. Creştinismul este ca limba română, nu este facultativ şi nici obligatoriu. Pur şi simplu există. Misticismul este o lumină, o altă lumină.
Omul a fost învăţat să fie slugă, indiferent, uitător şi lacom. La ruşi ţarul nu mai este criminal de război, el a fost sanctificat, la noi Mircea Vulcănescu este încă criminal. Poporul român este manelizat sufleteşte. În anumite manuale de istorie se vorbeşte despre Andreea Esca, nu de Constantin Noica, Petre Ţuţea sau Nae Ionescu. Nu se suflă o vorbă despre Constantin Brâncoveanu, Neagoe Basarab sau Alexandru cel Bun. Bravo Caragiale, „Şi eu şi mitocanul privim luna.”
Dorul nu poate fi arestat de nici o lege. Poporul român este de tip germinativ, regenerează precum grâul. El este o punte între neamuri. Şi vorba lui Gigi Becali, „Neamul meu coboară până la bunicul, de acolo se duce în oi.”