Constantin cel Mare -ultimele zile

Era în primăvara anului 337, după Sfintele Paşte, ce cădeau atunci la 3 aprilie, când primul împărat creştin, pe numele său complet: Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus a început să se simtă rău. Înţelegea că numărul zilelor sale este pe sfârşite. Cu deosebire între 325 şi acest an de pe urmă, 327, el a folosit masiv resursele statului pentru a ridica biserici măreţe în toate oraşele Imperiului, între care o splendidă Biserică în Antiohia, vestită în întregul Orient. Realmente fusese îmbrăcată în interiorul ei în aur şi de care aminteşte Sf. Ioan Hrisostomul.
Toată existenţa umană de care ne trufim atâta se reduce de fapt la o modestă liniuţă între nişte cifre. Pentru Constantin cel Mare, între 272-337. Dar câte fapte măreţe în această smerită linie! Dar şi umbre şi scăderi la care m-am oprit în câteva întâmplări, dar pe care le-am şters, ca să nu smintesc cumva pe cei mai slabi în credinţă dintre domniiile voastre.
Simţind cum puterile i se scurg precum nisipul din clepsidră, Constantin cel Mare îi cere lui Eusebiu, episcopul de Cezareea, să fie botezat. Această amânare trebuie socotită din raţiuni de stat foarte importante. Împăratul voise să aibă autoritate asupra tuturor, iar până când se va creştina întregul Imperiu aveau să treacă ani destui, circa 70, până la anul 380, când Teodosiu va face din religia creştină religie a întregului Imperiu. Convulsiile arianismului şi altor erezii au tensionat Imperiul şi chiar o apostazie gravă, a lui Iulian, cel numit şi Apostatul. Prin Botez, conform dogmelor creştine, lui Constantin i s-au şters toate păcatele –cele ale păcatului adamic, precum şi ale sale , săvârşite în împrejurări tulburi ale istoriei.
Din momentul când a fost botezat, Marele Constantin n-a mai luat hlamida imperială, ci s-a îmbrăcat în veşminte albe, ca neofiţii vremii. Avea să se stingă în reşedinţa imperială din Nicomidia (azi Izmit, în Turcia) în plină lună a lui florar, la 22 mai, în sărbătoreasca zi de Rusalii. Trupul său a fost adus cu onoruri şi depus în palatul imperial din Constantinopol.
Pentru meritele sale deosebite în sprijinirea, organizarea şi înzestrarea Bisericii Universale, Biserica Ortodoxă şi cele creştin-orientale l-au sanctificat, instituind ziua de 21 mai în calendare şi sinaxare, ca zi de cinstire al lui Constantin şi evlavioasei sale mame, Elena, socotiţi fiind „precum Sfinţii Apostoli”.