Ministerul Culturii și Patrimoniului Național – între toleranța declarată și ura practicată

Răsfoind mai multe pagini de internet, zilele trecute mi-au căzut ochii pe niște știri care, puse cap la cap, mi-au dat fiori și m-au făcut să cred că România de astăzi se află, undeva în secolul 18.

Vreau să descriu pe scurt cele întâmplaate, pentru a lăsa loc mai mult concluziilor. La începutul lunii aprilie 2011, ministrul Culturii și Patrimoniului Național, Kelemen Hunor, participa alături de numeroase oficialități culturale ungare, la acțiunea de reinaugurare a statuii regelui Matei Corvin din Cluj-Napoca, restaurată din bani guvernamentali români și ungari. Statuia a fost redată privirii publicului larg, în toată splendoarea ei, mai puțin inscripția amplasată în anul 1932, conținând următorul citat din istoricul Nicolae Iorga: ^^Biruitor în războaie, învins numai la Baia, de propriul său neam, când încerca să învingă Moldova nebiruită^^. Ce îănseamnă această inscripție și care a fost istoricul ei: în anul 1932, autoritățile române din Cluj Napoca au vrut să schimbe amplasamentul statuii din centrul Clujului, ca răspuns la atrocitățile săvârșite de autoritățile ungare la adresa poporului român din Transilvania, anterior unirii acesteia cu România. Gestul a fost stopat doar prin amplasarea acestui text pe statuie, în caz contrar monumentul urmând, probabil să fie uitat printr-un ungher al Clujului, până când cineva s-ar fi apucat să o dezmembreze sau să o topească. Inscripția a fost dată jos în perioada horthystă a Transilvaniei (1940-1944) și a fost repusă pe soclu de primăria Cluj-Napoca imediat după decembrie 1989. De atunci a rezistat până la începutul lunii aprilie 2011 caând a fost definitiv (se spera) îndepărtată.

Dar iată că autoritățile locale din Cluj s-au gândit că istoria statuii trebuie amintită, și au amplasat un text informativ pe gazonul din jurul monumentului care descrie o scurtă istorie a sa, inclusiv citatul din Nicolae Iorga. Un gest normal și firesc, de altfel, pentru o capitală multiculturală, pentru un leagăn al mai multor civilizații. Dar stupoare, autoritățile maghiare din statul român, în tandem cu diplomații ungari, au reacționat prompt, susținând că această inițiativă este total deplasată și afirmând că ea va duce la apariția unor tensiuni interetnice între locuitorii Clujului (afirmațiile lui Kelemen Hunor făcute la o zi după amplasarea plăcuței informative, în 24 mai a.c.). A urmat apoi o sarabandă a declarațiilor dure ale diverșilor reprezentanți maghiari, o vizită a ambasadorului Ungariei, Fuzes Oszkar, la Ministerul Afacerilor Externe din România (pentru a cere exoplicații), fiind depusă inclusiv o plângere penală (cu autor necunoscut) privind amplasarea plăcuței. Au fost purtate discuții și ân coaliția guvernamentală și au fost boicotate ședințe de consiliu local. Toate aceste lucruri făcute de membri ai UMR din administrația locală și centrală. Până astăzi continuă presiunile asupra primarului Clujului, Sorin Apostu, dar în pofida amenințărilor și răutăților, primăria nu a cedat lupta. De exemplu, la sfârșitul lunii iunie, unul din consilierii principali ai ministrului, Hegedus Csilla, afirma că plăcuța reprezintă ^^o jignire adusă locuitorilor Clujului, în aceste condiții nemaiputând fi vorba de candidatura orașului pentru a obține statutul de capitală europeană^^.

De la instalarea plăcuței au trecut aproape două luni de zile. Nimeni nu s-a bătut pe străzile Clujului pentru plăcuță, nimeni nu a înfipt cuțitul în spatele unui român pentru plăcuță, nimeni nu a încercat să strice sau să demonteze plăcuța, nimeni nu a ieșit cu pancarte în stradă și cu megafon ca să se declare jignit de plăcuța cu citatul din Iorga, citat care nu conține altceva decât adevărul istoric și atât - Matei Corvin a fost român la origini (simpla acceptare a numelui său în limba maghiară ca și Corvin și nu Korvin demonstrează acest lucru). Și care este problema? Gabriela Szabo, marea noastră atletă, sau Emeric Jenei, marele nostru antrenor, sunt maghiari la origini. Trebuie să ascundem acest lucru pentru a putea să spunem sus și tare că sunt niște oameni de valoare? Cum poate să aibă o asemenea atitudine un om ca Kelemen Hunor (scuzați cacofonia), un om tânăr, emancipat, ministru al culturii. Cum poate lăsa un asemenea om nepedepsit gestul consilierului său care califică drept jignitoare o plăcuță nevinovată conținând simplul adevăr istoric, plăcuță care nici mai mult nici mai puțin a salvat statuia de la distrugere totală. Cum pot accepta UDMR, dar mai rău, și autoritățile ungare , să susțină mincinos, de altfel, că amplasarea plăcuței duce la tensiuni interetnice, când nimeni din Cluj nu a dat importanță acestui gest. Cât de jos se poate coborî politica pentru ca o simplă plăcuță să fie utilizată ca pretext electoral pentru politicieni? Cine mai poate spune că UDMR este un partid european și adept al înțelegerii și toleranței, când nu poate tolera nici măcar o plăcuță. Păi, în această situație mă întreb cum poate tolera Kelemen Hunor cultura română, în general, deoarece în multe situații ea concurează și depășește pe cea maghiară? Sau declarația făcută de același al său consilier, doamna Csilla Hegedus, este concludentă - până la preluarea ministerului de către UDMR, sub 1% din fonduri erau alocate restaurării monumentelor cu origini maghiare. În prezent acest procent a crescut la 20%!!). Inițial am pornit cu prezumția de nevinovăție, apreciind că UDMR vrea binele României, pentru că binele României înseamnă și binele maghiarilor. Se pare însă că UDMR vrea exclusiv binele maghiarilor și, dacă se poate, fără ca acest fapt să șpresuopină și binel românilor.

Toți pentru un singur obiectiv – recensământul din toamna acestui an

Așa ar trebui să sune declarația oricărui politician român responsabil, conștient de faptul că numărătoarea populației din România planificată a se defășura în intervalul 21-31 octombrie 2011 este crucială din mai multe puncte de vedere. Numărul total al locuitorilor României este primordial la desemnarea numărului de locuri care revine fiecărei țări în cadrul Parlamentului European, este primordial atunci când se alocă fonduri europene unui stat membru pentru diverse proiecte, acesta definind, de aici încolo, politica europaenă a țării noastre pentru următorii 10 ani. Populația României numără acum circa 22 de milioane de locuitori, ce se va întâmpla însă dacă aceasta va scădea sub 20 de milioane, luând în considerare faptul că multe persoane sunt plecate, la muncă, în străinătate. Foarte interesați de luptele politice interne și de obținerea prim-planului politic, politicienii români nu au timp să se gândească la strategii în privința recensământului, nu au timp și nici chef să inplice resurse materiale și umane în conștientizarea propriilor alegători să participe la acțiunea de recenzare. Dar, ca de obieci, există și excepții de la regulă. Mult mai conștienți și mai atenți, ca de obicei, la ceea ce se întâmplă în Europa, politicienii UDMR au înființat, încă de la începutul acestui an, comisii de acțiune care să pregătească obținerea unor rezultate bune, pentru etnie, la acest recensământ. Nu este un secret pentru nimeni declarația dată de Kovacs Peter, șeful secretariatului UDMR, care a precizat că Uniunea și-a stabilit deja mai multe priorități: procentul etnicilor maghiari să depășească 20% acolo unde el se situează, în prezent, sub acest nivel, cunoscute fiind facilitățile ce decurg din aplicarea legii administrației locale (se știe că cireașa de pe tort o reprezintă municipiul Cluj-Napoca, unde minoritatea maghiară nu a reușit, după 1989, să atingă acest procent). Alte obiective asumate de conducerea UDMR se referă la determinarea romilor vorbitori de limbă maghiară să se declare maghiari, capacitarea ceangăilor și șvabilor să facă același lucru. Dacă primul deziderat al conducerii Uniunii este firesc și normal într-o societate democrată, ultimele obiective asumate public de liderii Uniunii nu sunt tocmai în regulă: de ce romii să se declare maghiari și nu romi, indiferent de limba pe cae o vorbesc? (îmi vine greu să cred că aceștia reprezintă maghiari care au fost convertiți în romi, procesul fiind cu siguranță invers, romi care sunt în pragul finalizării procesului de maghiarizare. Să nu mai ne referim la faptul că etnia romă din România va primi fonduri europene în funcție de numărul total al membrilor ei- în această situație este firesc și normal ca fiecare rom să se declare rom și nu român sau maghiar!). Despre ceangăi nu mai are sens să discutăm, atâta timp cât România nu-i consideră pe aceștia ca reprezentând o categorie etnică ci una confesională, ceangăi fiind atât maghiari cât și români. Atunci cum poate formațiunea reprezentatuivă să susțină că una din priorități este reprezentată de declararea ceangăilor ca fiind maghiari – oare nu suntem în fața unui proces real și autentic de maghiarizare forțată la noi acasă? În fine, determinarea șvabilor vorbitori de maghiară să se declare maghiari nu face decât să întîrească concluzia maghiarizării forțate a unor locuitori ai României. Și aceste strategii sunt asumate natural și firesc de liderii Uniunii, pe un fond al tăcerii depline din partea politicienilor români, fie că sunt ei ai puterii sau a opoziției. Sunt curios să analizez efectele acestor campanii după 31 octombrie 2011, când vom constata, probabil, că indiferența costă scump.