Mircea Gelu Buta și Adrian Onofreiu, un volum despre Bistrița și oamenii săi

Autor: Zorin Diaconescu[1]

Cine nu s-a întrebat de ce cronicarii sunt citați de mai toate manualele de istorie însă nici un manual nu cuprinde un studiu amănunțit al unei cronici?

Este o întrebare fără răspuns, de fapt o constatare a cenzurii pe care istoriografia oficială a aplicat-o acestor documente, pentru a-i feri pe neinițiați, sau nespecialiști, de anumite detalii care adesea aruncă o lumină foarte diferită de versiunile oficiale asupra unor episoade din istoria cunoscută, dar mai ales dezvăluie o latură puțin sau de loc cunoscută a trecutului.

Volumul semnat de Mircea Gelu Buta și Adrian Onofreiu este în această privință destul de discret, dar nu ezită să corecteze unele clișee legate de percepția istoriei locale a Bistriței.

Istoria Transilvaniei, implicit cea a Bistriței a fost prezentată adesea fragmentat, în funcție de afinitățile și opțiunile autorilor iar istoricii care au privit obiectiv caracterul multicultural, multietnic și multi-confesional al provinciei, au făcut-o doar atunci când aveau intenția să scoată în evidență echilibrul, înflorirea meșteșugurilor, a comerțului și artelor într-o anumită perioadă.

Acest volum de istorie locală bazat pe o minuțioasă și extensivă documentare asigurată de Arhivele Statului dar și de contributori privați, demonstrează înainte de toate că Bistrița, numele românesc ce s-a impus față de opțiunea inițială a sașilor Nösen, a avut un trecut marcat de conflicte și împăcări, de favorizarea unei etnii sau a alteia din partea autorităților vremii, de lupta mai aprigă mai ales a românilor, ei fiind cel mai des dezavantajați de stăpânire, pentru emancipare socială, economică și culturală.

Dacă în evul mediu românii au fost împinși spre marginea așezării – suburbiile – astăzi cartiere ale orașului, treptat ei au cucerit centrul prin achiziții de terenuri și imobile, dar și prin afaceri prospere sau practicarea unor profesii de înaltă calificare.

Aceeași traiectorie a urmat-o și viață spirituală până la consacrarea unor biserici pentru cele două culte: ortodox și greco-catolic.

Notabilă este și implicarea încă din secolul 19 a românilor în viața culturală a așezării, societățile pe care le-au înființat și viața culturală care s-a propagat prin aceste asociații.

Cartea pomenește câteva din familiile importante de români din istoria modernă a orașului, mai ales educația pe care aceste familii le-au asigurat-o tinerilor, chiar dacă până în secolul 20 studiile superioare erau urmate de vlăstarii acestor familii în altă limbă decât româna.

Momentul istoric de acum o sută de ani îi găsește pe românii din Bistrița pregătiți să răspundă chemării contextului istoric, chiar dacă de exemplu, primăria va continua fie controlată de etnicii germani, dar asta nu datorită unei înverșunări a acestora ci datorită unor aranjamente între politicienii români de la București.

În fine cartea evocă societatea civilă bistrițeană, de la învățământ la vânătoare și sport, o societate care până la urmă a înțeles să-și rezolva problemele prin conviețuire și nu prin confruntare.

Întâmplările din istoria locală, riguros documentate, oferă cititorului finețea detaliului, nuanțe și posibilități de interpretare care lipsesc de obicei sin marile sinteze.

Autorii nu și-au propus să combată clișeele tradiționale în care Bistrița este amintită sistematic ca „burg săsesc” fără alte detalii sau explicații. Ori tocmai acestea din urmă, documentele și imaginile din viața cotidiană, spun adesea o poveste mai aproape de adevărata fire a lucrurilor.

Citind „Românii din Bistrița” ai adesea senzația că ți s-a îngăduit accesul în spatele scenei, devii martorul unor detalii concrete, istoria învie prin oameni și fapte, este mai aproape de noi și de înțelegerea nostră. Istoria se transformă în povestire, cu personaje și evenimente reale, cu oameni și destine care împreună alcătuiesc de fapt identitatea unei comunități.

Demersul celor doi autori se așează în continuare unei munci de peste un deceniu, timp în care au adunat un adevărat tezaur cuprins în mai multe volume și care vorbesc despre oraș, despre oamenii care trăiesc aici într-o manieră în care cititorii se recunosc, își regăsesc familiile și rădăcinile.