Monica Macovei: Am copilărit la Sângeorz. Acolo am deschis ochii, în curtea mare cu fântână și cu tufele de strugurași. Când eram cuminte și nu scăpam oile-n trifoi, primeam și-o cană mare, de tablă, să îi culeg

 

 

Probabil e o combinație. Așa am fost învățată de mică, să nu mint, să nu întârzii, să nu fac rău, să nu sar gardul. Ca-n Ardeal. Eu m-am născut la București, dar am copilărit de la câteva luni la Sângeorz, lângă Năsăud, în Munții Rodnei. Părinții m-au lăsat, cum era obiceiul, să mă crească bunicii. Dar e ca și cum m-aș fi născut acolo. Acolo mi-am petrecut primii șapte ani și toate vacanțele. Acolo am deschis ochii, în curtea mare cu fântână și cu tufele de strugurași (coacăze). Când eram cuminte și nu scăpam oile-n trifoi, primeam și-o cană mare, de tablă, să îi culeg. Sângeorzul e foarte frumos și era zonă necooperativizată atunci, chiar dacă bunicilor li se luaseră mare parte din terenuri, inclusiv gaterul lor de tăiat bușteni. 

 

 

Asta vine cu siguranță de la mama. Ea s-a născut la Sângeorz. Mama a fost profesoară de biologie la liceu, acum e pensionată. Semănăm destul de mult, nu doar fizic, ci și la minte, la forța pe care o avem în noi și la dorința asta de a avea grijă de toate, de a preveni neprevăzutul. Ea era cea care după discuții lua deciziile importante ale casei, ea era cea lucidă și practică. Semăn mult cu ea. Sunt oricum o femeie puternică, dar cred că și experiențele pe care le-am trăit lucrând în Bosnia și în Kosovo m-au călit foarte mult.