NATO – la a 60-a aniversare

Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord sau cum ne-am obişnuit să-i spunem NATO, constituie o alianţă de state independente, democratice şi suverane, apărută în timpul războiului rece, ca o necesitate de apărare colectivă. Cert este că nimeni în zilele noastre nu poate contesta puterea acestei organizaţii militare sau politico-militare, fiind forţa impresionantă, cu o logistică planetară şi cu o experienţă de 60 de ani în gestionarea problemelor pentru care a fost creată. Actul de naştere a acestei alianţe este Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington pe 4 aprilie 1949.

Am citit, am studiat multe lucrări ce s-au scris despre NATO, la fel am făcut calcule pe baza unor enciclopedii şi atlase, fiind în măsură să prezint date concludente şi actuale cititorilor cotidianului “Răsunetul”, pe care îi respect.

În prezent NATO este formată din 26 de state grupate după cum urmează:

-State considerate fondatoare, în număr de 14: Marea Britanie, Franţa, Luxemburg, Belgia, Olanda, Danemarca, Islanda, Italia, Norvegia, Spania, Portugalia, Germania, Statele Unite ale Americii şi Canada.

-Statele care au aderat în anul 1952, în număr de două: Turcia şi Grecia.

-State care au aderat în anul 2000, în număr de trei: Cehia, Ungaria şi Polonia.

-State care au aderat în anul 2004, ultimul val, în număr de şapte: Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia, România, Bulgaria şi Slovenia.

Suprafaţa uscatului emers al statelor NATO este de 26.353.000 kmp, reprezentând aproape 19% din uscatul Terrei. Populaţia statelor NATO, în prezent este de 862.680.000 locuitori, ceea ce reprezintă 14% din întreaga populaţie mondială. Referitor la densitatea medie a populaţiei NATO, precizez că aceasta este de 32 locuitori pe kmp, faţă de 40 locuitori pe kmp cât este la nivel planetar.

Privind extinderea maximă în latitudine a NATO, aceasta este de 7000 km, din vecinătatea Polului Nord la Arhipelagul Insulelor Bahamas. În longitudine extinderea maximă este de 19.500 km, între Arhipelagul Hawai la Podişul Armeniei din estul Turciei.

Nivelul ridicat de trai în majoritatea statelor NATO este dat de o serie de indicatori, cel mai sintetic fiind Produsul Intern Brut pe cap de locuitor (PIB). Acesta la scara întregii Alianţe fiind de aproape 15.000 dolari SUA. Încă nivelele de venit anuale pe cap de locuitor în statele ce formează NATO, sunt foarte diferite putându-se stabili patru grupe:

1.Peste 20.000 dolari anual pe cap de locuitor, în 13 state: Belgia, Olanda, Danemarca, Franţa, Germania, Luxemburg, Italia, Marea Britanie, SUA, Canada, Norvegia, Islanda şi Spania.

2.Între 15.000 şi 20.000 de dolari anual pe cap de locuitor, în 2 state: Portugalia şi Grecia.

3.Între 10.000 şi 15.000 dolari anual pe cap de locuitor, în 2 state: Slovenia şi Cehia.

4.Între 4.000 şi 10.000 dolari anual pe cap de locuitor, în 9 state: Ungaria, Slovacia, Estonia, Lituania, Letonia, Polonia, Turcia, România şi Bulgaria.

Legat de nivelul de trai al populaţiei, de asistenţă medicală şi, nu în ultimul rând, de gradul de cultură este speranţa de viaţă, cu alte cuvinte vârsta medie. Media speranţei de viaţă în statele NATO este de 70 de ani la bărbaţi şi 75 de ani la femei, mult peste media mondială. Primele trei locuri în sensul celor de mai sus ocupându-le: Islanda, Norvegia, Canada şi Olanda. Ultimele două locuri deţinându-le: România şi Turcia. Alianţa nu este un sistem deja închis. În prezent are ca obiectiv principal aderarea şi a altor state europene, cum ar fi: Croaţia, Ucraina, Macedonia etc.

Pentru România, NATO constituie un scut o garanţie a securităţii şi progresului economico-social. Costurile sunt infime faţă de avantajele oferite pentru prezentul şi viitorul ţării. Cei care consideră NATO un imperiu, greşesc şi datorită faptului că aici deciziile se iau de comun acord, indiferent de mărimea, puterea economică-socială a statelor ce o compun.

Încă, rolul şi sarcinile NATO nu s-au încheiat, ba mai mult se amplifică în zilele noastre prin lupta ce şi-au asumat-o să o ducă împotriva terorismului mondial, la fel contra proliferării armelor de distrugere în masă.

Lazea Ştefan

prof. pensionar