Ne ocroteşte Maica Domnului

Grigorie Comşa aminteşte o întâmplare trăită de un vestit jurnalist, pe nume L.Veniloff, mai puţin cunoscut cititorilor români, desigur, şi care s-a îmbarcat la Marsilia pe o corabie ce purta numele faimosului legislator şi om de stat grec „Licurg.” Destinaţia: Ţara Sfântă. După câteva zile de mers pe Mediterana, se dezlănţui o furtună groaznică. Valuri năprasnice loveau corabia şi se prăvăleau potopitor peste punte. „La urma urmei, ce este cea mai perfecţionată şi mai puternică navă sau submarin raportat la dimensiunea mărilor şi oceanelor, dacă nu o biată coajă de nucă?” – spunea comandantul unui submarin atomic american. Toată lumea era îngrozită, dar căpitanul, văzând pe ziarist alb de frică, îl luă prieteneştede după umeri şi-i zise:

„- Nu ştiu cât va dura furtuna asta, dar să nu te temi. Trăiesc de 50 de ani pe mare, însă în drumurile mele spre Ţara Sfântă nu mi s-a întâmplat vreodată un lucru rău. Mergi liniştit în cabină şi culcă-te în pace cu această convingere.”

Privi apoi spre icoana Maicii Preacurate, care era atârnată de catarg şi continuă:

„- Iată în cine este crednţa mea că ne va proteja totdeauna.”

Şi cu adevărat, după o vreme, frământarea teribilelor valuri se potoli şi peste marea necuprinsă se aşternu o tăcere ca de pe alt tărâm. Departe, din valuri, răsărea scuturându-şi pletele de aur, luna.